Mergea profa de mate în treburile ei, ca o femeie cu gânduri înşirate în ecuaţii şi logaritmi…
În părul aproape nins se ghiceau cei peste treizeci de ani de muncă în care a încercat să descuie minţile elevilor săi…
Se grăbea undeva, ca toată lumea, fără să vadă cum trece viaţa pe lângă ea.
Doi puşti se apropie în spatele ei şi după ce-şi fac câteva semne de comando între ei, unul din ei începe să taie geanta profei din mers.
Şi profa mergea şi şuţul tăia.
Şi după ce cotrobăie discret şuţul cu mâna în geanta profei de mate, se retrage stupefiat cu mâna goală.
Ălălalt se răţoieşte cu juma’ de gură:
– Ce-ai făcut mă, eşti tâmpit ?!
– Băăă !… noi am zis că e bătrână, dar asta-i tot elevă, degeaba e albă-n cap.
Profa de mate aude, se întoarce şi le spune zâmbind:
– Aţi văzut că am geanta mare, nu ? Sunt teste de matematică de la 6 clase de copii, n-am cum să le corectez decât dacă le iau acasă. Eu am rămas fără geantă, dar voi v-aţi luat o plasă mare azi !
Din pacate este cat se poate de adevarat,bietii profi fac foamea 🙁 Si imi pare rau doar de cei care intr-adevar pun suflet si multa munca in ceea ce fac…
Scris superb…mi-a placut mult 🙂
“Mergea profa de mate în treburile ei, ca o femeie cu gânduri înşirate în ecuaţii şi logaritmi…
În părul aproape nins se ghiceau cei peste treizeci de ani de muncă în care a încercat să descuie minţile elevilor săi…”