pericole de-afară

By | 2013-02-15

Fetele deschiseră pungile răscolind nerăbdătoare în ele după chipsuri cu E-uri nasoale care strică pofta de mâncare, au miros de şosete nespălate, dar sunt al naibii de gustoase. Tot crănţănind şi văitându-se vorbind despre profii din şcoală, au văzut la un colţ de bloc câteva puştoaice de vreo 12 ani stând pe o bordură de beton și poştind o ţigare cu o butelcuţă de bere ieftină între picioarele lor.

Cum le-a văzut, Crissu a sărit cât colo:

– Fată, ia uite ce fac astea acolo ! şi chiar se îndrepta către ele, să le muştruluiască puţin.

Prietenele ei, Ralu și Ade,  o traseră brusc înapoi. Ade îi spuse:

– Stai cuminte, nu e treaba noastră !

Dar Crissu era deja înfierbântată de nervi și smulgându-se din mâinile prietenelor se răsti la ele:

– Da, normal ! Nu-i treaba mea, nu-i treaba ta, nu-i treaba nimănui ! Şi-atunci ce facem ?! Le lăsăm aşa… așa… proaste ?!

– Are dreptate… confirmă Ralu, dacă nimeni nu le dă peste nas, or să ajungă vai de mama lor. Și uită-te și tu ce fac și sunt mai mici decât noi ! Auzi ?!… crezi că sunt  cumva… orfane ?

 

Ade însă urmărea concentrată celălalt colţ de bloc, unde câţiva băieţi adolescenţi se pocneau unul pe altul râzând cu poftă și adresându-și cu mult drag  înjurături, în care în special cele referitoare la morţi le dădeau un suspect aspect de necrofili. În timp ce Ralu îşi continua ideea pro salvarea sufletelor bieților copii de 12 ani, observă că Ade nu o mai urmărește de ceva timp…

– Ade, mă auzi ?

– Mda…

– Hai, ce zici, ne băgăm ?

Ade se trezi scuturată  ca dintr-un vis:

– Nu, nu ne băgăm. Or să sară şi ăia dacă ne băgăm. După cum se privesc am senzaţia că se cunosc bine.

 

În vreme ce Ade îi explica toate acestea lui Ralu, fetele nici n-au observat cum Crissu plecase de lângă ele şi era deja pe metereze, luând problema foarte în serios:

– Băi fetelor,nu-i păcat de voi să beţi poşirca asta ?

Fetele se hlizeau ca drăcuşorii drogaţi:

– Da’ pe tine ce te f%¤(/ grija ?

– Nu mă roade nicio grijă, dar arătaţi bine, nu-i păcat de voi să spună lumea că sunteţi ca boschetarii de la Trestioară ?

Trestioara e o bodegă în care chefliii stau de când ies de la muncă până aproape de dimineaţă sau zi-lumină funcție de pensia lor or a bătrânilor de care au grijă ca niște liber-cugetători ce sunt.  Uneori sunt atât de beţi încât li se pune apă în loc de vodcă şi culmea e că ei tot se îmbată. Unii încep de la 6 dimineaţa un mic dejun format dintr-o sticlă de rom pe care dacă n-au destui gologani, o poştesc din gură-n gură până când o termină. Pe lângă Trestioara învelită în trestie pe exterior  răzbate un miros puternic de urină, vomă şi băuturi ieftine… Cui naiba să-i placă să fie asemuit cu boschetarii de acolo ?!

Ade şi Ralu se apropiaseră între timp, asistând la discuţie.

Uşor-uşor veniră şi băieţii. Unul se tolăgi pe beton cerând o ţigare, altul luă sticla de bere râzând cretin la mirosul licorii din interior… Probabil mai-marele lor, după cum se purta, se răsti la fete:

– Fă, voi n-aveţi altă treabă ? Nu v-a bătut nimeni azi ?

Firește că se mai găsiră câțiva să-i țină isonul:

– Da, chiar așa ! Vreți o gură de bere ? Sau vă bate mămica ?

– Haaai, nu fii timidă ! Nu te ceartă nimeni, noi suntem prietenoși…

 

Înainte ca prietenele ei să deschidă gura și să agraveze situația,  Ade bătu câțiva pași în retragere:

– Corect, hai să mergem, chiar nu e treaba noastră! Să lăsăm oamenii să se distreze. Nu vreau să spună nimeni că stricăm chefuri.

Șeful băieților o prinse însă de braț oprind-o  ameninţător:

– Ia stai aşa, moţato, unde pleci ?

Prietenele ei o luaseră deja la fugă, lăsând-o pe Ade pradă strânsorii șefului:

– Dă-mi drumul ! Tu n-auzi ? Dă-mi drumul !…

Pe el însă îl distra teribil furia și neputința fetei. Văzând că n-are sorți de izbândă, Ade lăsă brațul moale, băiatul se relaxă și se adresă găștii pestrițe care râdea asistând la sceneta de prost gust:

– Acum e cuminte ca un puișor…

Ade prinse momentul și se smuci din mâna lui, apoi o luă la fugă cât o țineau picioarele. Auzi răcnetul băiatului în spate:

– Stai liniștită, fraiero, că ne mai întâlnim noi !…

 

 

Ajunse gâfâind lângă prietenele ei și-o văzu pe Ralu căutând în telefonul ei.

– Ce… uf… ce  faci ?

– Îl sun pe tatăl tău.

Ade îi smulse furioasă telefonul din mână:

– Nu !!

În timp ce prietenele ei începură să vocifereze, Ade încercă să-și potolească bătăile inimii care-i zguduiau corpul ca pe o mare tobă africană. Respiră adânc de câteva ori, să îşi revină, apoi le spuse:

– Nu-i nicio afacere. Cu siguranţă tata va ieşi să le dea o lecţie, iar după lecţia aplicată de el, eu va trebui să mă ascund pe lângă blocuri o bună perioadă de timp ca să nu se răzbune pe mine golanii ăia.

 

Auzind-o, Ralu se întristă de-a binelea:

– Nu se poate să nu facem nimic ! Uneori diplomaţia asta a ta mă scoate din pepeni ! Hai măcar să vorbim cu maică-ta !

Mai liniştită acum, Ade reuşi să simtă răcoarea din jur şi trase fermoarul de la geacă

– De ce ? Mama se va enerva pentru că pe lumea asta sunt copii cu părinţi mai orfani decât orfanii.

Prietenele ei aproape că ţipară într-un suflet:

– Bine dar cineva trebuie să ştie !

– Îi voi spune mamei… După ce se va calma, ea o să ştie cum să-i spună şi lui tata…

Crissu se pisici cu un zâmbet până la urechi:

– Daaa, aşa face şi mami !

 

Zâmbiră toate, ca unui gând comun în care toate mămicile ştiu cum să vorbească cu toţi tăticii din lume. Atmosfera încordată începu să se disipeze ca un nor, cu toate astea Ade nu putea trece cu vederea felul în care fugiseră fetele mai devreme, aşa că nu rată ocazia să le apostrofeze:

– Pe de o parte… o foarte mică parte,  îmi pare bine că aţi fugit să vă salvaţi pielea, dar pe de altă parte…  halal prietenie, mă !

Crissu se simți prost:

– Ce vrei, nu știu să mă bat !

Iar Ralu încercă să se scuze doct:

– Erau prea mulți… Mai bine vai de unul decât vai de trei.

– Nu trebuia să ajungem în faza asta, clar ? mârâi Ade. Deci, Crissule, se aude ? când îţi spun să nu te bagi, păi  ascultă-mă şi nu te băga !!

– Mama ta mereu spune că viitorul începe cu tine, mormăi fata.

 

– Aici nu vorbim de a planta copaci sau a nu arunca gunoiul pe stradă. Într-o conjunctură în care poți să iei o bătaie bună şi să rămâi mutilat pe viaţă, adică să te bagi în rahat până-n gât, nu înseamnă că începi un viitor strălucit sau că vei ajuta pe cineva vreodată !

– Biiiine, bine… Respiră, că te-ai înnegrit de tot.

0 thoughts on “pericole de-afară

  1. vienela

    Nu stiu de unde apar zilnic la noi in scara grupuri de tineri care beau, fumeaza, se bat si se injura cu foc. Doar avem interfon, iar ei nu ne sunt vecini.
    Intr-o zi am auzit galagie pe scara. Un baiat se ruga de ceilalti sa nu il mai bata, sa il lase in pace. Totusi, ceva suna fals in vocea lui, iar chicotelile infundate dadeau si ele de banuit. Avem tendinta sa deschid usa, sa vad ce fac, dar baiatul meu nu mi-a dat voie, mi-a cerut sa stau in banca mea, pentru ca este ceva putred la mijloc si chiar daca ar fi adevarat, tot nu este cazul sa mi-o iau peste bot de la niste drogati. Apoi i-am vazut iesind din scara. Radeau, erau prieteni, nimeni nu luase bataie…

    Reply
    1. mixy Post author

      Băiatul tău îi vede mai bine, trăiește pe lângă ei.

      Reply
  2. Rolling Ideas

    Of, doamne, e trist că sunt pe lumea asta “copii cu părinţi mai orfani decât orfanii” şi nu este cine să îi ghideze sau să îi sfătuiască, să le poarte de grijă să nu ajungă de mici să ţină umbră trotuarelor cu ţigara şi berea în mîini.

    Reply
  3. laura

    E unul dintre multele motive pentru care sunt bucuroasa , n-as putea spune fericita penrtu ca nu este chiar asa , ca nu mai stau in Romania.Desi cred ca am ramas cu “sechele” pentru ca de fiecare data cand ma apuca seara prin oras si vad pe cineva “suspect” traversez strada speriata,dar degeaba pentru ca nu are nimeni treaba ta.Astia muncesc pe rupte de luni pana vineri iar de vineri seara pana duminica beau si se distreaza pana cad lati.Iar luni reiau.

    Reply
    1. Mihaela A.

      … si uite asa se imbata unii cu apa rece… tres sa fie tare fain sa bei apa rece si sa te simti ca si cand ai bea un vin rosu sec!

      Si acum explicatia: unul din putinele lucruri bune de pe vremea copilariei mele, in vremurile ceauciste, era singuranta de pe strazi. Desigur, cu un pret enorm: teroarea securitatii/militiei/regimului. Si in loc sa pastram ce e bun si sa corectam doar raul (deloc usor de facut), noi, romanii, ne apucam sa copiem vestul “civilizat” cu :
      – copii drogati (a fi betiv la 12 ani e atat de desuet, sa avem pardon!)
      – parinti a caror filozofie este fiecare pentru el, copilul sa se descurce singur iar experienta drogurilor, a bauturii, libertatii sexuale nu au decat sa-l caleasca
      – cu explicatii detaliate pe post de tratament pentru lipsa discernamantului la copii. Iar impactul sau corecta intelegere a explicatiilor este ceva de neluat in seama. De exemplu, copilului la 4 ani i se explica ce e aia moarte, cum putrezeste cadavrul si de ce e ingropat la 2 metrii sub pamant. Iar la 6-7 ani, la ora de morala, i se exemplifica, cu imagini (care fac termenul de pornografie sa fie ceva stiintific) pozitiile sexuale clasice. Probabil in ideea ca pana pe la 10-12 ani sa aiba timp sa le priceapa si abia atunci sa inceapa sa le practice.Da, ce stiu eu…

      si alte cele, deloc situatii izolate sau trecatoare.

      Ei, da nu vezi pe strazi gasti asemanatoare cu cele din postul acesta… da de undeeee (la violuri si pedofilie inca nu i-am intrecut), ca vine primaria si/sau politia (dupa caz) si strange toate urmele. Eh, uite ca pe asta nu am copiat-o! Intradevar! Om fi uitat oare sau cum de s-a-ntamplat?

      Da Doamne sa emigreze (tot e directiva prezidentiala) cati mai multi romani sa vada cum e de fapt lumea civilizata. Iar cei care nu vad acel “de fapt” sa raman acolo si sa le priasca. Ca doar o viata avem, macar sa fie una civilizata! Ailaltii sa se intoarca cat mai urgent, poate avem o sansa a renasterii intocmai ca legenda pasarii Phoenix. Sau macar avem sansa sa ne deschidem ochii sa vedem ce am fost si unde am ajuns. Sa vedem ce facem cu copii astia, cu parintii care nu mai stiu sau au uitat sa fie parinti, cu profesorii si medicii care tres sa aiba grija de sufletul si corpul nostru…

      Reply
      1. mixy Post author

        Eu tot sper că “vestul civilizat” are locuri bune și rele, oameni buni și răi.
        Sincer, nu cred că din cauza copierii celor de acolo am ajuns să avem copii atât de “civilizați”, ne formăm singuri propria cloacă : o mass-medie mizerabilă și un ritm urât de viață în care ne delăsăm și ajungem, cum bine spui: părinți care au uitat să fie părinți.

        Reply
        1. Rolling Ideas

          Si pe vremea lui Ceausescu erau destule faradelegi, dar nu ajungeau in ziare in nici un caz la televizor. Intrebati-i pe politistii de atunci si veti afla ca lumea parea mai sigura doar din necunostinta de cauza.
          Cand stateam la Iasi si Ceausescu a facut o gratiere colectiva, o luna de zile nu ne-au dat voie parintii afara din curte pana raufacatorii eliberati recidivau si ajungeau iar la inchisoare. Au fost jafuri in tramvaie, in locuinte si violuri, dar in afara de victime si vecinii/cunostintele lor, nimeni n-a stiut nimic.

          Reply
          1. Hapi

            Nu-mi dau seama cum reuseau sa tina totul in secret…

        2. arakelian

          si eu confirm, se intamplau multe si pe timpul lui Ceausescu. Nu erau insa la stirile de la ora 5.
          Depinde enorm si unde stai, dar si in cercurile in care umbli.
          Oricum, la romani nu merge cu morala. Inca o dovada. E in firea romanului daca incepi sa il intrebi: de ce, si sa ii zici ca nu face bine sa i se inchida urechile. Eu as fi mers la ele si as fi zis: “dati si mie, ca astia de la Trestioara nu ma mai primesc”, “o sa o rog pe mama ta sa imi dea si mie, ca a mea e nasoala” etc.

          Reply
          1. Mihaela A

            Nu denaturati mesajul: hai sa nu ne mai uitam cu atat jind la civilizatia vestului. Bineinteles ca sunt o multime de lucruri bune, pe aici prin vest. Bineinteles ca si pe vremea lui Ceasca sa intamplau faradelegi dar totusi …. comparatia nu tine. Ce se intampla acum, fata de atunci… sa ma ierte Dumnezeu dar despre ce vorbim? In liceu, in Bucuresti, nu aveam nicio problema sa ma intorc de la bairam (da, faceam bairamuri dar nu ne imbatam si nu ne drogam. Chiar ne distram frumos.) seara tarziu, insotita de maximum 2-3 colegi/colege. Acum mi-e cam frica chiar insotita de 2-3 barbati.

            Bineinteles ca meritam ce ni se intampla, dar hai sa ne uitam la noi insine si sa nu mai luam de bun chiar tot ce vine din vest. Sa nu ne mai simtim neamuri de rangul doi… Cu mentalitate de sluga chiar suntem slugi si tratati ca atare!

            Avem copii drogati si beti. Si ei au cu duiumul. Da chiar sa zici ca aproape esti fericit ca nu mai traiesti in Romania (mesajul care a cauzat reactia mea de mai sus) de parca ar fi degradant sa traiesti in Romania? Si daca ar fi, din vina cui?

          2. laura

            NO COMMENT!Cred ca fiecare are dreptul la opinie si la a spune ce il face fericit si ce nu.

  4. adelinailiescu

    Eu, daca sunt mai mult de doi , nu ma bag. Ca pe unul il dobor, cu al doilea mor cu el de gat, dar ce fac cu al treilea? ca nu dau bine cu stanga si am avut si un picior rupt…

    Reply
  5. Stefania

    E trist ca asa ceva chiar se intampla in viata de zi cu zi.

    Reply
    1. mixy Post author

      Și dacă ar fi numai asta !… Realitatea e mai roz de atât ! 😀

      Reply
  6. sany

    Daca toata lumea si-ar face treaba pentru care e platita si pentru care isi asuma o responsabilitate ar exista mult mai putine cazuri de genul asta, dar cum toti sunt concentrati doar pe cum sa faca mai multi bani…Vedeti politisti patruland noaptea? Eu una i-am vazut doar ziua. Ii vedeti in locurile mai intunecoase? Eu ii vad doar pe langa ministere. Cat despre parinti, in mod cert ei fac ce au vazut acasa. Dar daca acasa nu gasesc ghidare corespunzatoare, n-ar trebui odata intrati in societate sa poata fi pusi la punct? De ce nimeni nu o face? Pentru ca politia vine sa traga de maneca doar persoanele de la care au ce primi… In schimb tinerii de genul asta gasesc confirmarea comportamentelor lor in adultii care fac inca ce vor, unde vor, si nimeni nu-i intreaba nimic.
    Persoanele de genul asta nu le gasesti oriunde, fie ca vorbim de Romania, fie de strainatate. In general ele exista acolo unde exista persoane cu finante mici si conditii precare de viata. Acolo se naste cloaca…

    Reply
    1. sany

      Scuzati scrisul, e o ora tarzie pentru un om obosit… In plus, m-am cam aprins si eu gandindu-ma la cloaca asta… 🙁 Noi ca noi, dar pentru copiii nostri e teribil. Nici nu mai ai ce sa le spui, chiar iti vine sa ii incui in casa… Off…

      Reply
      1. mixy Post author

        E drept, mi-a venit și mie de multe ori să încui copilul în casă și să-l leg de pat :D, spre a-l feri de pericole. Societatea nu-ți dă voie să trăiești altfel însă, decât coabitând în cloacă. Trăind astfel, nu poți decât să te acomodezi cu mirosul…

        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *