o gură de amar

By | 2013-05-14

Am pe adresa de mail o sumedenie de vouchere unul mai deştept ca altul, ultimatum-uri profitabile de genul „ ai câştigat 100 de lei şi trebuie să-i cheltui musai numai şi numai la noi pe site (chiar dacă cu siguranţă n-ai nevoie) în 48 de ore”. Cel mai mult îmi plac cele cu  „foloseşte voucherul de 50 de lei numai astăzi până la ora 23:59. Mai ai 4:35:20 până la expirarea ofertei”, şi chiar le simt lipsa atunci când nu se repetă aproape zilnic, pentru că îmi place să cred că până la ora 12 noaptea eu sunt mai bogată cu un voucher de 50 de lei.

Dacă m-aş pune la mintea spamurilor pe care le am acum în mail, ar trebui să fac un shopping de vreo 6.000 de roni să profit de toate ofertele. Nu ştiu de ce naiba mă iubesc ăştia aşa mult că de la o vreme mai mult mă dezabonez decât să mă abonez şi tot d-a surda!

Nu vreau şi nu-mi permit să dau curs spamurilor cu vouchere.V-am spus că am căcat steagul şi chiar dacă par roz în fălci, sunt roz doar aşa…  că plesnesc de nervi sau sănătate, nu din cauza situaţiei financiare… Uneori îmi vine să plec singură din locul ăsta, să stau o perioadă acasă şi să dau dracu’ tot, poate mă relaxez, poate nu mai vreau să ştiu nimic, vreau să plec şi să văd oameni nestresaţi care mai văd lucrurile cu optimism, dar, din păcate, nu mai pot face greşelile tinereţii când la prima explozie nervoasă în faţa munţilor de nesimţ dădeam demisia şi plecam. Uau, ce bine era! E bine să fii tânăr, liber, fără obligaţii şi eminamente idiot atât.

Dar pe urmă am crescut şi ultima prostie de genul ăsta am făcut-o când era fi-mea la grădiniţă. Şeful meu de atunci m-a pus  ca înainte de a mai face tâmpenii mai mari ca mine să-mi pun poza fetei în portofel şi să mă uit acolo, la poza fetei în stânga şi golul portofelului din dreapta, şi-apoi poate-mi vine mintea la cap şi atentez numai la bunăstarea stomacului meu, nu şi la al moştenitoarei. Cu care ocazie am învăţat – ca părinte- că înainte de a pune piciorul în prag trebuie să-mi fie teamă, de-aia cred că se spune că „un om fără teamă e un om fără speranţă”, adică probabil e singur, fără familie.

Stând acum în strâmbul scoliozei şi judecând în dreptul nervilor pot să spun că prefer să fiu un om liber şi idiot cu coloană vertebrală decât unul temător, mai ales că între timp moştenitoarea a crescut şi i-ar prinde bine o dietă.

Vremea a trecut şi am crezut sincer că o dată cu democraţia  nu mai munceşte nimeni pentru cartoane şi glorie cum se muncea pentru patrie când eram eu copil. La fel de sincer vă spun acum că vremea cartoanelor e la rang înalt şi se face mult voluntariat sau muncă pe bani de nimic (inclusiv blogging). Oamenii sunt disperaţi şi se vând pe din ce în ce mai nimic. Ca să vă dau un exemplu, la începutul anului ţineam la prestanţă, la salariu conform pregătirii şi experienţei mele, după care am lăsat-o moale şi n-am mai pomenit nimic în sensul ăsta. De 4-5 luni de zile am CV-ul pus cam pe toate sit-urile de joburi de care am auzit şi până la ora actuală nu am primit nici măcar un telefon. Mi-a cam scăzut mândria pe la nivelul pingelelor spunându-mi că-s mulţi alţii mai buni ca mine sau că nu sunt în stare să fac un CV ireal de bengos, totul până când am întrebat şi eu stânga-dreapta şi-am înţeles CÂTE MII de CV-uri primeşte angajatorul la un singur post liber.

Adică oamenii mai reuşesc să se angajeze doar prin pile, relaţii sau pe cale orală, iar ca să ajungă să fie citit CV-ul meu e … un soi de ruletă rusească, e 6/49, e un soi de dorinţă pentru peştişorul de aur, e o fata morgana … Parcă nu mai are calitate de CV.

În schimb mândria mea româncă a urcat cu greu până pe la catarama sandalei când am auzit cum stă societatea.

 

 

0 thoughts on “o gură de amar

  1. Vienela

    Traim vremuri grele, Mixy! Nici eu nu o duc pe roze, chiar deloc, dar mi-am calcat pe inima si pe portofel si am renuntat la un job care ma epuiza fizic si psihic, chiar daca asta a insemnat o gaura mare in bugetul familiei si implicit “pedepsirea” copilului. Dar acum, chiar daca are mai putini bani de buzunar, gaseste acasa o mama calma, zambitoare, linistita.

    Reply
    1. mixy Post author

      Ar fi ideal, dar la momentul ăsta o gaură mare în bugetul familiei s-ar traduce cu ditai prăpastia, că de-aş fi numai eu în găleată…

      Reply
  2. Cuvânta

    Mostenitoarea la munca! Se cauta mereu tinere talente in diverse domenii, accentul punandu-se pe tinere, nu pe talente!

    Reply
  3. Cetin

    Mixy.. treaba e “groasa si prezinta protuberante” cum ar zice un preten de-al lu’ bunica-miu… De faza cu demisia am mai vb (eu ziceam ca sunt las – Alexandra a.k.a. Albuleatza zicea ca sunt mai intelept). In schimb sunt expert in interviuri.
    Dupa sute de cv’uri trimise si zeci de interviuri am ajuns la concluzia ca tre sa am cu 10 ani mai putin, sa fi avut deja un MBA (sau macar un master), sa cunosc musai germana (engleza+turca+un pic de franceza si spaniola (traiasca telenovelele mamei si profa de franceza din generala) ziceam ca toate astea nu mai sunt de ajuns), sa fiu specialist in IT… si lista poate continua…
    sau –> sa fiu o gasculitza cu cracii pana in gat si usor de desfacut (nu, nu sunt ff misogin ci doar ca s-a intamplat sa vad vreo 3-4 pers care au fost angajate fix pe unele din posturile pe care aplicasem eu. crede-ma ca mi-a fost de ajuns o conversatie de 3-5 min in hol la interviu pt ca sa imi dau seama ca sunt mult sub cerintele postului respectiv)..
    Pe de alta parte era cat p’aci s-o dau in bara grav. Aproape fusesem admis pe un post bunicel si destul de bine platit.. A fost prima oara cand m-am bucurat ca nu m-au angajat. Dupa 3 sapt dupa ce am primit raspunsul am aflat ca proiectul a fost inchis si cei 12 admisi (din care unii si-au dat demisia pt a semna cu ei) au fost dati afara cu “te mai cautam noi” pt ca erau in cele 3 luni de proba si angajatorul isi asumase dreptul de a-i da afara fara preaviz in perioada asta!!!
    Asa ca inclin sa ii dau din ce in ce mai multa dreptate Alexandrei..
    FFFF tare faza cu portofelul.. subscriu (nu am copii dar chiria tre sa o plateasca cineva).. asa ca o sa-mi pun o copie din contract in portofel… ca sa nu uit!
    Noroc ca nu traiesc doar din salariu.. mai fac/repar mobila in timpul liber si asta imi aduce acel plus care sa imi permita sa ma duc la un dentist sau sa merg la mare (acasa – unde nu platesc cazare/masa) in fiecare uichiend din vara… altfel …strand scria pe mine!!!

    Ce sa zic?! multa bafta in continuare in goana dupa locul de munca pe care ti-l doresti!!

    Reply
    1. mixy Post author

      Să ştii că de când am poza ei acolo mi-e mai uşor să înghit.
      În fine, nesimţ e peste tot. Dimineaţa asta chiar rememoram la câte ori am fost la concursuri de dosare pentru cutărică post, concursuri de-alea cu etape, te-ai calificat săptămâna asta, dar nu ştii dacă te califici următoarea. De parcă goana după un job care să te întreţină e o olimpiadă. Ca să vezi mai târziu că s-a angajat nepotul nu ştiu cărui director. Trist.
      La momentul ăsta nu cred că mai am experienţa interviurilor, adică să stau cât de cât serioasă şi să nu mă îngreţoşez la vederea unui teatru de proastă calitate. Chiar sunt curioasă.

      P.S. Eu mă gândesc bine dacă am bani de intrat la ştrand 😀

      Reply
      1. Cetin

        Nu-i chiar strand.. in “pachetul de beneficii” de la munca intra si un abonament la o sala de sport care are si piscina in aer liber. Eu ii zic tot strand. Asa ca nu platesc nimic. De aia zic ca “imi permit doar strand”. E moca! (ma rog.. muncesc si pt asta dar din pacate nu profit de ce mi se ofera.. cred ca am fost de 2 maxim 3 ori la piscina si niciodata la sala .. asta in 5 ani!!).

        Reply
        1. mixy Post author

          Păi tot e bine, noi în “pachetul de beneficii” de la muncă aducem de acasă una- alta… :))

          Reply
          1. Cetin

            m-am hotarat!!!
            aplic pt Canada… mi-am luat deja 2 zile libere peste 2 sapt SPECIAL pt asta.. Am o prietena buna acolo care m-a injurat de toti D-zeii de fiecare data cand ma plang ca e treaba naspa aici!
            Ieri m-am hotarat… am cautat-o si i-am zis… “pregateste-te de musafiri! Ca tot te-ai oferit!”
            tine-mi pumnii sa imi dea astia viza.
            Sa le spun ca sunt Muslim? 😀 Pt state sigur nu mai primesc viza ever!

          2. mixy Post author

            Pe bune?!? Aşa… pur şi simplu?!
            Ne ţii la curent, da?

  4. coco

    greu…trebuie sa ai 18 ani pentru …cele mai bune joburi :)))
    glumim , dar chiar nu poti gasi nimic fara relatii mari !

    Reply
    1. Cetin

      sa mi se scuze indrazneala dar ori relatii or ceva cu “f” ….latii.. 🙂
      se poarta..

      Reply
  5. RMDudu

    Si tocmai voiam sa ma plang si eu… dar acum constat ca trebuie sa impachetez.
    Noua Zeelanda pare ademenitoare.
    Cati scriu in CV ca stiu limba engleza “foarte bine” si-o dau in bara cu redactarea unei simple cereri in limba materna si/sau au “cunostinte aprofundate de Windows si MS-Office (Word, Excel, Powerpoint, Access)” dar stau cu celularu’ lipit de scalp cerand indicatii cum sa ataseze un fisier in “iahu meil, ca pe mesenger stiam de mult” iar un biet *.xls are denumirea pompoasa si pronuntata cu globii oculari la 35 cm in fata fruntii “Baza De Date” (sic!) de simti ca-ti bubuie majusculele in cohlee… Ce sa mai amintim de siruri de “mastere” copiate si lipite cu tot cu exprimarile agramate ale altor imbecili peste dara fina de elucubratie proprie si “validate” de institutii ce se declara a fi “de invatamant superior” doar pe baza unor tarife modice (pentru ei)… Sa pomenesc aici si “colegii” de breasla din IT pe care daca-i scoti din “dublu-clic pe mai compiuter” i-ai pierdut iremediabil (si se uita blazati la PC-ul tau vechi de 5 ani care merge cu un Linux de 3 ori mai repede ca al lor cu Windows 7, desi abia l-au cumparat), iar daca deschizi un terminal in fata lor se stramba dezgustati de lipsa zorzoanelor grafice si de incomprehensibilitatea comenzilor pe care nu le-ar putea reproduce nici daca le-ar copia de pe o poza facuta cu “haifonu’ gi-for”… dar astia au atestate CCNA (evident 1) si diplome de “programatori” si au facut cursuri de “management”, plus ca sunt “pro-activi”, au capacitati supranaturale de conducere si ochelari D&G.
    M-am plictisit eu de cate ghilimele am pus, da’ hai naibii sa mai si termin, ca prea mi-am plans de mila langa Mixy 😐

    P.S. Cine te-a invatat chestia cu poza din portofel?

    Reply
        1. mixy Post author

          Păi era un şef care stătea umbrelă peste subalternii lui, unul care-şi punea pielea la saramură cum rar mai găseşti… 🙂

          Reply
  6. adelinailiescu

    Am fost si eu pe fundul prapastiei si mai si sapam in ea…Din”bunavointa” unora ne-am trezit cu venitul redus la jumatate, cat abia sa acopere datoriile, copil in facultate, rate la banca, eu fara seviciu.Naspa rau!Cateva luni am trait cu 2,5 milioane pe luna, nu mai stiam ce sa tai de pe lista sa ajunga banii.Dar am supravietuit.Sotul s-a dus pentru o slujba banala, fara mofturi, dar s-a trezit angajat direct director(da, se mai intampla si minuni!:) ) si apoi am reusit sa ma angajez eu, care de 5 ani nu reuseam sa prind un post in spital. Nu e dracul asa de negru, o sa iasa soarele si pe strada ta. Dar e frustrant sa nu-ti permiti sa zici Nu, sa stai si sa suporti pentru ca nu ai alternative. Bafta, lasa c-o sa fluture iar steagul!

    Reply
    1. mixy Post author

      Măi, soarele a ieşit pe strada mea, dar e-n curu’ gol !!

      Reply
  7. laura M

    Toti avem probleme.diferenta este ca unii tac si nu spun nimic.si noi cand credeam ca este totul bine am fost inselati de niste hoti,sotul a avut un grav accident de masina dupa care si-a pierdut locul de munca,toate una dupa alta.Trist este ca din cauza banilor si a traiului din ziua de azi oamenii risca sa isi piarda si bunul simt 🙁

    Reply
    1. mixy Post author

      E drept. Eu sper că viaţa are suişuri şi coborâşuri, adică mai bine, mai rău, mai exagerat de bine, mai exagerat de rău…

      Reply
  8. laura M

    “tac si nu spun nimic” cred ca nu e corect dar se accepta nu?sunt obosita. 😀

    Reply
  9. Michelle

    De regula nu mergem in fiecare an in Romania pentru ca drumul e lung, costa mult si in vremurile astea cacacioase poate-i mai bine sa-ti faci provizia de hartie igienica si sa stai loco. Vacante mai scurte si mai aproape de casa. E greu cand te gandesti ca anul asta nu-i mai vezi pe ai tai pentru ca ai fost anul trecut…dar asta e! Nu ma mai gandesc ca ma apuca jalea! Fusesem anul trecut si anul asta ar fi trebuit sa stam acasa insa in februarie am gasit o reducere mare la o companie aviatica si am zis sotului: ce ar fi sa mergem si anul asta? Sotul: Ai primit vreun bonus, o marire de salariu si nu stiu eu? Eu: nu dar stiu ca o sa vina niste bani de la niste taxe(le aveam noi de primit dar nu ne asteptam prea curand):El: Mama draga la cum se misca astia nu cred sa vina banii aia curand! I-am strans toti banii care-i aveam, copilul a fost dragut sa-si sparga pusculita pentru gestul nobil de a o mai vedea pe bunica-sa si am facut banii. I-am pus sotului in brate care si-a facut cruce ca am innebunit dar dupa 3 saptamani veneau banii de la taxe pe care sincer nu-i asteptam prea devreme si sotul in fiecare zi imi facea morala: Am platit bilete de avion, esti nebuna, de unde stii ca vin banii aia? Eu: Stiu eu ca vin….bre sunt barbatii astia cevaaaaaa! E uite ca ma iubeste pe mine cineva acolo sus si mai merg si anul asta in Romania! Si asa sunt eu: ma arunc de pe pod si dupa aceea imi fac si aripile!
    Mixy: vine ceva si pe strada ta…stiu eu asta! Si mergi pe website-ul lui Arhi….e un job de corector http://www.arhiblog.ro/cauta-corector/

    Reply
    1. laura M

      Offff,Doamne si eu am 2 ani de cand nu am mai fost in Ro.i-am spus lu`al meu ca sigur o sa imi vina rau pe drum din cauza emotiilor.

      Reply
      1. Michelle

        Asa am patit eu: Nu mai fusesem de vreo 3 ani la un moment dat……cand ni s-a sus ca suntem deasupra Romaniei imi curgeau lacrimile fara sa-mi dau seama si al meu sot ma intreba daca mi-e bine.

        Reply
  10. Rolling Ideas

    Mixy, eu zic că speranţa moare ultima. Nu te lăsa descurajată.
    Şi poate ar fi mai bine să mergi la interviurile directe la târgurile de joburi. E mai uşor să faci impresie directă la faţa locului, nu ţi se pierde cv-ul între alte sute.

    Reply
    1. mixy Post author

      Nu mă las descurajată, dar m-apucă.
      Cât despre târguri… sunt cam fâsuri, n-am reuşit în tinereţe să mă angajez la de-astea, crezi că merge acum?!

      Reply
    1. mixy Post author

      :))))) Dacă-ţi spun ce moştenesc eu de la mamaie !… :))))

      Reply
          1. Michelle

            Lasa ca bagi inauntru patul luis chenz (Louis XV-lea) si sa vezi tu ce ofticati or sa fie vecinii pe tine. La ce vreme de spanac am avut pana zilele trecut mi-am dorit in fiecare zi sa traiesc in cort la tropice…….daca vine si o mostenirea de-asta nu ma supar!

          2. mixy Post author

            Cred că ţi-ar prinde bine o vacanţă! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *