pocnete

By | 2014-02-14

Mergeam în viteză cu niște acte la semnat, când am auzit o voce feminină răzbătând prin uşa deschisă din biroul șefului meu. Vocea blondă era nevastă-sa și părea teribil de supărată, cred că iar avea cardurile goale în zi de sărbătoare. M-am oprit din mers, cu gând să fac repede cale întoarsă, că na! Nu-i frumos să dau buzna-n treburile oamenilor ca musca-n curu’ calului, taman când îşi discută ei problemele pe unde mai înalte.

Şi cum mă întorceam uşurel în loc, cu grijă, să nu care cumva să trosnească parchetul ăla nenorocit de sub picioarele mele, deodată “poooc!”

Pocnetul ăsta a fost din umărul meu drept.

Se opresc oamenii din vorbele lor acide, ascultă, se calmează crezând că nu e nimeni, apoi îşi văd de atacul lor verbal în doi.

După acest moment aproape transpirat, reîncep mişcarea de stânga-mprejur, iar nenorocitul de umăr scârţâie pe sub hainele mele ca o uşă de casă bântuită. Mut actele în mâna stângă, cu gând să nu mai pun presiune pe partea dreaptă care-i roasă de molii, şi pecetluiesc mutarea cu un zgomot din încheietura mâinii stângi:

– Trosc!

Simt nevoia să-i mulţumesc pentru sprijin încheieturii trădătoare şi îi trimit un călduros “Lua-te-ar dracu’!”

Şi dau să fac rapid un pas avans către biroul meu, dar glezna stângă să nu tacă?

– Puooc! face glezna.

Îmi venea să plâng de nervi. Zic “ia uite, domne, încerc şi eu să mă retrag  în linişte, să las oamenii să-şi spele boarfele murdare liniştiţi, şi mă trădează aproape tot corpul! Noada curului mai lipseşte să trosnească, în rest sunt total şubredă! “

Şi cum mă lamentam şi încercam să pornesc înainte ca profeţia cu noada să se împlinească, aud în spatele meu un glas răutăcios:

– Îţi place?! Îţi place să spionezi, ha?

În momentul ăla m-am bucurat sincer că cineva acolo sus mă iubeşte şi blonda asta nu-i nevasta mea, că aşa-mi venea să-i trosnesc una!…

 

 

 

0 thoughts on “pocnete

  1. blo

    si mie-mi trozneau toate oasele cand incercam sa evadez in liniste din camera dupa ce culcam copiii. cu cat ma chinuiam mai tare, cu atat pocneau ele mai cu foc 🙂

    Reply
    1. mixy Post author

      Aaaaah, ce vremuri! … Ce chinuri!… Am scăpat.
      Acum e mişto când trec prin faţa uşii mamei şi trosnesc, se trezeşte din somn atât de speriată, ca sub asediu otoman şi mai multe nu!

      Reply
  2. Roxana

    Corp trădător 🙂 ! Aşa-i şi al meu. Deşi mie doar mi se pare că trosnesc extrem de sonor. De fapt cred că zgomotul reverberează din hăul fiinţei :))

    Reply
    1. mixy Post author

      :)) Chiar dacă e din hău, ecoul de la margine e cutremurător.

      Reply
  3. ba_laura

    cand urc scarile pe intuneric ma gandesc mereu ca fix asa trebuie sa sune un schelet care urca scarile pe intuneric…

    Reply
  4. Javra

    Ţine minte: la şef te duci doar dacă te cheamă el.
    Şi n-are decât să trosnească orice în jurul tău.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *