teatrul kilogramelor

By | 2014-02-18

Pe lumea asta am observat

– dintr-o pură observaţie personală, că nu stau acum să search google ca să vă fac un ditai referatu’ documentat  prin care să vă demonstrez că am dreptate de dinainte de a vă veni ideea că n-aş avea –

că la nervi / supărare / stress, oamenii se impart în două mari categorii: mâncăi şi nemâncaţi. Adică nemâncaţii sunt cei care dacă sunt supăraţi nu pot pune mâncare-n gură pentru că au greţuri şi stări de vomă înghiţindu-şi propriul scuipat darămite să mai prindă şi obiecte străine flu-flu prin maţele lor!

Şi mai sunt mâncăii, pe care dacă i-ai supărat, fereală! Ăştia rad tot! Adică mănâncă ce e-n faţa lor, ce e-n faţa ta, ce e-n frigider şi-apoi pornesc prin locaţie în căutare de noi chestii de devorat, astfel că dacă nu-ţi fereşti picioarele, ăştia-ţi rod şi pingelele de nervi!

Şi-uite un soi de mâncău e şi doamna Maricica, doamnă care a auzit recent că fiu-său e bolnav tare şi de când a auzit, îi e foame îngrozitor. Gândindu-se îngrijorată că nu e OK ca ea să se îngraşe în timp ce fiu-său slăbeşte de la boală, ce naiba o să zică lumea ?) Maricica se abţine să mănânce până la înfometare, iar când mănâncă, îşi face mâncare bucăţele mici-mititele, ca să i se pară că-s mai multe. În acest mod a reuşit să slăbească 8 kilograme într-o lună şi se simte de-a dreptul anemică, de aceea, atunci când şi-a tăiat cubuleţe o felie de pâine unsă cu cremă de brânză, iar fiu-său a prins-o şi a exclamat:

– Iar mănânci, mămică??

Maricica n-a mai rezistat şi a pornit un plans cu sughiţuri, oftaturi şi lamentări teatrale:

– Nu vede nimeni că abia mai mănânc! Nu vede nimeni că abia pot să pun mâncare-n gură! Nu vede nimeni cât am slăbit şi m-am jigărit!

Şi zicând acestea, se ridică şi deschise frigiderul.

Acelaşi gând, care o macină în ultima vreme, nu-i dă pace: “Nu e bine, nu trebuie să mănânc… Băiatul nu s-a făcut bine…. Hai, doar plăcinta asta… O să o fac bucăţele miiiici…”

 

Eu – nemâncată. Voi? Mâncăi?

 

0 thoughts on “teatrul kilogramelor

    1. mixy Post author

      Eh, nici chiar asa. Daca rezolvi raportul, raman 2 ca tine.

      Reply
  1. Cuvânta

    Hapa-hapa. Fiica-mea e la fel, ii spuneam cand era bebelus Distinsa Fiica a lui Haplea.

    Reply
    1. mixy Post author

      Oh, ce onoare sa cunoastem o astfel de Distinsa… De fapt mai cunoastem una si-n propria ograda, dar nu e bine s-o vorbesc zilele astea, are alte stresuri 😀

      Reply
  2. Michisor

    Nimic nu mă domoleşte cum o face o ciocolată!

    Însă, dacă mi-e foame şi se-ntâmplă să mă supere cineva rău de tot, rad tot şi nu mă satur nici dacă râgăi, tot aş mai căuta ceva bun de halit, de preferat o ciocolată 60% cacao! Parcă mi se declanşează un tsunami auto-distrugător. De ce naiba imi vine să mă auto-distrug, la nervi, în loc să se declanşeze nişte mecanisme de auto-conservare?!

    E aşa de greu de găsit o ciocolată 60% cacao. Alea de 40% (cum sunt în marea lor majoritate) mi se par mult prea dulci (vă daţi seama ca pe baclavale nici nu pun gura) iar alea de 70% şi peste sunt mult prea amare (nici pe cafea nu pun gura).

    Am descoperit (destul de recent) o tinctura de tei, tillia tamentosa pe numele ei, care mă calmează, mai ales când am un stress/grijă din ăla/aia care te macină la foc mic. Tres să am grijă să nu mă ating vreo jumătate de oră de ciocolată, că atât ia ca să-şi facă efectul şi să-ncep a-mi recăpăta echilibrul. La draci/nervicale nu ştiu dacă funcţionează fiindcă n-apuc să aştept jumătatea aia de oră: ma spurc la gură şi arunc cu epitete (în capul meu sau cu voce tare, depinde de situaţie) şi halesc o ciocolată.

    Asta e!!! Cunoaşte cineva remedii ?

    Reply
    1. mixy Post author

      =)) esti defectă!!!!
      Cum naiba să basculezi atâta ciocolată? Nu ţi se face rău? Mai ales pe fond nervos!…
      Mă-ndoiesc să te faci bine cu tincturi, poate doar injectabile, să-şi facă efectul în jumătate de oră 😀

      Reply
    2. blo

      zici ca esti sora mea geamana! :)) eu bag de obicei ciocolata neagra 70 sau 80% daca gasesc. ma calmez imediat si nu-mi mai vin ganduri birjaresti 🙂

      Reply
      1. Michisor

        Soră-mi-o, fă-mi un pustiu de bine şi, dacă vei găsi o metodă de diminuare a ravagiilor, nu fii egoistă şi spune-mi şi mie. Fii sigură că am să fac la fel! 🙂

        Pt Mixy:

        -legat de tinctură să ştii că ajută mult, mai ales la calitatea somnului. Pot să dorm şi 12 ore chiar dacă am griji mari, dar mă scol ca şi cum nu m-aş fi odihnit deloc. Cu tinctura dorm 8 ore şi mă scol odihnită. Parol!

        -legat de ciocolată este un mister şi pentru mine dar e aproape ca un drog. Să-ţi raportez faptele de necontestat: mi-l dai (drogul=ciocolata), sunt fericită; nu mi-l dai, e de groază. De ce? Habar n-am !

        Reply
        1. blo

          secretul este sa mananci ciocolata cat mai neagra. aia nu ingrasa. pe bune, nu glumesc. si sa te abtii de la chestii de patiserie, pentru ca alea au margarina, si margarina infoaie celulele alea obeze care stau la panda ascunse in sunci 🙂
          si da, cioco e un drog pentru ca stimuleaza productia de hormon d-ala de fericire. si eu eram dependenta, dar cu timpul am mai rarit-o, pentru ca nu ma multumeam doar cu d-aia neagra, mancam orice era manjit macar un pic cu ciocolata de orice fel 🙂

          Reply
          1. mixy Post author

            =)) Celule obeze la pândă, huh? Păi ale mele nu mai sunt timide, şi-au marcat teritoriul deja.

    1. mixy Post author

      Am început să am şi eu câte un bâzdâc de flămând, dar sunt accese rare momentan.

      Reply
  3. MihaelaH

    Nemancata – cand sunt suparata… si la nervi multa ciocolata 🙂

    Reply
    1. mixy Post author

      Deja mă băgaţi la idei cu ciocolata asta. Îmi place şi mie, dar la nervi??

      Reply
  4. adelinailiescu

    Si mancata si nemancata e tot una, tot asa “infloresc”. Sunt soi bun, de austeritate, ma ingras si daca inspir adanc…

    Reply
    1. mixy Post author

      Vine-o vreme când şi-un scuipat te umflă ca pe popcorn, acum zic şi eu din experienţă…

      Reply
  5. Javra

    Pe vremuri, renunţam la mâncare. Acum fac concesii trupului meu: mănânc, dar nu mai mult decât de obicei. Nu slăbesc, nu mă îngraş de mulţi ani, decât în limita a 2-4 kg.

    Reply
  6. Roxana

    Eu cred că mă încadrez la categoria mâncăilor. Totuşi, chiar dacâ nu mănânc ca doamna din descriere (adică să rad tot ce mişcă ) tot nu s-ar zice, pentru că arat de parcă aş fi mâncat deja mâncarea de la gura tuturor copiilor din blocul nostru şi din cel de vizavi :)) La mine s-a stabilit că am gastrită hiperacidă şi de aceea, când mă enervez, îmi creşte aciditatea – ceea ce involuntar îmi dă starea de foame. Că tot scriam despre Bridget Jones, mă gândeam, râzând de mine, cât de bine mă descrie uneori – deşi eu nu pot să înţeleg cum cineva ar putea să calculeze atât de eficient caloriile înghitţite într-o zi. Totuşi nu ştiu cum aş fi dacă chiar aş avea un necaz cu adevărat mare. Poate că aş trece la polul opus, când aciditatea ar fi atât de mare încât ar provoca starea de greaţă – nu-mi doresc să aflu vreodată, deşi, din păcate necazurile ne ajung din urmă pe toţi.

    Reply
    1. mixy Post author

      Eu mănânc zilnic, dar nu şi dacă am nervi. Dacă aş sta într-o stare de nervozitate permanentă, n-ar mai rămâne nimic din mine, dar avantajul e că am început să mai fiu şi nesimţită, să nu mă mai enervez din orice…

      Reply
  7. Mihai

    fifty-fifty – am fost si nemancat, am si episoade de ras un borcan de dulceata si o tabla de ciocolata cu supt de dinti dupa – cand e consum nervos mare, asa-mi zic 😀

    Reply
    1. mixy Post author

      Eşti în faza premergătoare kilogramelor care nu se pot da jos 😀

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *