cand reciclarea nu e buna

By | 2014-03-06

Pe vremea când mamaie se chinuia cu o tumoră canceroasă lipită ca eticheta pe câteva organe existente în partea stângă a abdomenului, doctorii au ciopârţit parţial din tumoră lăsând apoi drenurile să-şi facă treaba, de arăta burta lui mamaie ca MedusaMedusa

sursa foto (care v-aţi uitat la poză şi aţi crezut că aşa arată mamaie, puneţi dracu’ mâna pe-o carte!)

cu menţiunea că te transformai în stană de piatră numai când vedeai câtă măţăraie de furtunuri poate ieşi dintr-o burtă. După luni întregi de chin şi boală, mamaie s-a ridicat din pat. În tot timpul ăsta, disperată să nu o piardă, mama i-a dat ceai de spânz – auzise ea că e leac popular contra cancerului.

Când am văzut că mamaie chiar trăieşte şi se înzdrăveneşte după ce toată familia şi neamurile îşi luase rămas bun de la ea, eu am zis că iarba rea nu piere, iar mama m-a înjurat că vorbesc prostii despre mama mare. Apoi a făcut un cult pentru buruiana asta de-i zice spânz.  E o plantă foarte toxică, otravă curată. Din ce reţete am văzut pe internet, mama nu i-a dat lui mamaie nici 20% din cantităţile citite pe acolo.

Până să ajungă la pacient, ceaiul otrăvitor era ţinut într-o sticlă în frigider, sticlă pe care scria mare SPÂNZ, ca să nu-l încurcăm cu celelalte sticle.

Şi-o văd pe mama într-o zi cu o sticlă goală în mână, lângă aragaz. Ochi mari, voce ioc, paralizată de spaimă. Pe foc fierbea oala mare, aia de ciorbă.

– Ce naiba ai făcut?

– Am pus spânz în loc de borş, zice mama.

Cu ce pusese ea acolo cred că se puteau face cure lejer cât pentru un trimestru.

Va să zică, aveam o oală de ciorbă din care un sfert numai otravă şi o mamă paralizată care nu făcea nimic. Mă aşteptam să ia repede oala de pe foc, s-o azvârle la wc, să facă ceva! Ea, nimic.

– Măi, mamă, ce faci? Ce aştepţi?

– Şşş! Calculez.

– Ce calculezi?

– Parcă îmi pare rău să arunc atâta bunătate de mâncare. Cam cât la sută din carnea din ciorbă crezi că aş putea să-i dau lu’ mă-ta mare în loc de doza de ceai din ziua a 6-a??!?

 

Vă rog să reciclaţi. Cu cap.

 

 

0 thoughts on “cand reciclarea nu e buna

    1. mixy Post author

      Îţi fac maţele ca la erupţia vulcanului Eyjafjallajökull. Întrerupi şi traficul aerian vreo săptămână.

      Reply
      1. RMDudu

        Pai eu tot reciclez… deocamdata (cat mai traieste draga mea potaie) tot adun “deseurile biologice solide” din curte si le pun intr-un sac de plastic in care anterior s-au aflat grauntele ei nutritive… iar cand sacul s-a umplut pe jumatate, il inchid frumusel si-l pun in tomberon. Plasticul cu pricina este oricum biodegradabil, iar “compostul” stocat nu poate decat sa accelereze descompunerea. Deci am refolosit un ambalaj – am reciclat.
        Recipientele din PET sunt, in cele mai multe cazuri, compactate si puse in saci/sacose de dimensiuni reduse (sa se bucure cei de la sortare).
        Cand o deceda draga mea potaie ma gandesc s-o las sa se odihneasca la radacina corcodusului din gradina… n-o mai pun la treaba.

        Reply
  1. belgianca

    ha ha ha! eu as fi pastrat-o, indoit-o cu apa si furnizat-o lu’ mamaie pe post de leac. :)))) Si hrana, si leac!

    Reply
  2. B

    Da’ de Coa[st]ele Popii stie? Pardon, Marul Lupului… Mama mea sa se ia de mana cu mama ta… Desi a mea inca n-a pus d-astea si-n ciorba, dar sunt sigura ca ar avea ce povesti si ne-ar mai da pace. Macar o vreme 🙂

    Reply
  3. Cuvânta

    Fata, nush ce face spanzul asta dar eu de la 26 de ani nu mai am nici mama nici bunica. Nici spanz nu am halit 😀

    Reply
    1. mixy Post author

      Deci de la 26 de ani nu te întreabă nimeni de ce ai întârziat, nu?
      Am halit niscai spânz, de frica mamei. Credea că dau colțul acum vreo 2 ani și dacă nu luam tratamentu… dădeam colțul de mâna ei 😀

      Reply
  4. Javra

    Chiar i-a făcut bine bunicii tale spânzul, îndepărtând celulele canceroase?
    Adică există analize medicale care adeveresc asta?

    Reply
    1. mixy Post author

      Adică exista adenocarcinom tubulopapilar G2 colon descendent – operatie cu extirpare partiala – drenaj. Dupa 1 an de zile nu mai era cancer acolo. Fără chimioterapie. Nu-ți închipui că a fost bine în anul ăla, ba dimpotrivă, rudele veneau regulamentar să/și ia rămas bun de la ea.
      Acum mama încearcă același lucru la tata, dar deja e dublu grav. E metastază pulmonară, deci… complicat.

      Reply
      1. arakelian

        mixy, multa putere tatei si moralul sus.
        In boli, e demonstrat ca o minte pozitiva, optimista vindeca mai bine decat o punga de medicamente (care mai au si efecte secundare). De aceea a functionat spazul. De aceea functioneaza si homeopatele: pt ca lumea crede in ele. De aceea functioneaza si apa de la robinet: vezi studiile placebo efectuate.

        Reply
  5. Aurora Georgescu

    La cai ştiu că este eficient 100% în tumori. Nu cred că există vreo legătură cu mamaia, dar… trăiască spânzul!

    Reply
    1. mixy Post author

      Din câte știu, pentru animale îl foloseau oamenii, în special la vaci.

      Reply
  6. mihaela

    Daca punea si un varf de cutit de obligeana era leacul pefect. Nus ce ai tu cu reciclarea eu m-as fi gandit sa sun la Mc Donalds sa-mi deie o mana de conservanti de-ai lor de la cartofii prajiti si putea sa citezi din Apus de soare: oala asta cu ciorba nu e a mea ci a urmasilor urmaslor 😛

    Reply
    1. mixy Post author

      Cu o mână de conservanți nici nu-ți mai trebuie ciorba. Poate doar oala…

      Reply
  7. Silavaracald

    De fiecare dată când aud cuvântul „spânz” (hai, și „șovârf”), mi-aduc aminte de Draga Olteanu care interpreta o scenetă în care juca rolul unei „doftoroaie” știrbe și cu u neg pe nas. :))

    Reply
  8. Roxana

    :)) Tratamentul ăsta pare să fie exact ală despre care tata îmi zicea (când aveam dubii privind medicamentele) “e bun, face piciorul mic” şi dacă tot insistam că mie îmi place să trăiesc pe “picior mare” îmi zicea că “ceea ce nu te omoară te face mai puternic”. Nici asta nu mă încuraja puternic şi eu, copil fiind mă săturasem să iau mereu medicamente fără să văd vreo îmbunătăţire. Totuşi am gasit ceva ce m-a ajutat extrem de mult şi m-a însănătoşit, abia atunci când m-am gândit eu că trebuie să iau orice ca să mă fac bine. Erau tot felul de remedii care sunau periculos “arsenicum album”, “beladonna”. Cum piciorul meu e departe de-a fi mic, mă gândesc că a funcţionat a doua sintagmă 🙂 .Sper ca tatalui tău să-i folosească tratamentul, chiar dacă este dintr-o plantă “periculoasă”.

    Reply
  9. adelinailiescu

    Maica-ta are dreptate! Ar trebui sa congeleze carnea din ciorba miraculoasa si sa-i dea lu’ mamaie medicamentul in doze solide, adica “comprimate”. Si sa-i spuna ca daca le tine sub limba isi fac efectul mai repede, ca nitroglicerina. Nu stiu daca ar avea efect dar macar ar fi liniste, ca n-o sa poata vorbi cu perisoara sub limba. 🙂

    Reply
    1. RMDudu

      Eu n-as paria pe imposibilitatea verbalizarii cu “perisoara” sub limba… cel putin nu la dimensiunile la care ar trebui sa portioneze “perisoara” pentru a nu depasi nivelul critic de toxicitate.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *