Îi promisesem nepotului că vom cumpăra ceva crănţănele pe drum, trecusem deja pe lângă două magazine crănţănicioase şi omuleţul nu mai avea răbdare:
– Hai odată, nici de aici nu-mi iei?
– Ai răbdare, să-mi cumpăr şi eu un tratament!
– Nu-ţi lua tatament, că n-ai nimic! zice puştiul, supărat foc, în faţa plafarului.
– Ba da, am! Am probleme cu rino-sinuzita! (după nedumerirea lui, îmi aduc aminte că are 3 ani şi ceva, drept urmare încerc să-i explic: ) Adică se usucă nasul pe interior, se fac nişte coji…
N-apuc să termin propoziţia că se pune omuleţul pe râs, schimonosind picioarele de parcă l-ar tăia ceva nevoi fiziologice de la râs, şi-n timp ce hahaha din toată inima, ţipă cât îl ţine gura pe trotuar:
– AI BUBE-N NAS?? Cine-a mai pomeniiiit!!! Ai bube-n nas??
Bag capul între umeri uitându-mă urât la puhoiul de lume amuzată care trece stânga-dreapta pe trotuar, îl iau de mână şi zic:
– Hai să-ţi iau ceva dulce!
El, nimic:
– Hahahaha! Ai bube-n ?!…
– Dacă nu taci, îţi cumpăr ulei de cătină!
L-am uluit. Dar a amuţit.
Glasul inocenței, ce vrei.
Ei, câte mi-am auzit și eu de la Ziurelul și Mărgelatul… Iar în public, uneori, preferam să nu se observe că suntem împreună.
Pe fi-mea o las singură pe trotuar şi trec pe celălalt :)))
Bine ca a fost doar atat… Imi povestea tata de-o faza petrecuta in autobuz. Dimineata, devreme, lumea adormita, copilul vioi:
– Mamiii, ce se-aude?
– O pasare…
– Mami, da’ ce pasare este aia?
Ma-sa: nu stiu… un cuc!
Fiul: mamiiii… da’ cucu’ meu de ce nu canta?
Mă… abţin :))))
hahaha, eu m-am invatat cu fiica mea sa nu mai raspund asa usor
Ca intru in belele sigur 
Am mers pe principiul că îi explic civilizat, dar puştiul se distra de mama focului pe seama mea.
:)) deci ai bube in nas!! las’ tu ca am si eu. :)))
Deci uleiul de catina e noul Bau-Bau! De retinut asta pt cand o creste mai mare maimutica mea.
Da, dar trebuie să-i spui pe Tonul Ăla
copiii spun cele mai frumoase perle! este perioada in care imi sunt cei mai dragi!
Ai bube-n nas? Şi eu! Bine că nu avem bube-n cap!
:)))) tu macar ai avut bube-n nas in public, fiica-mea nu conta cu cine dadea ochii, ii intreba daca au si ei par la subrat ca mami, si daca au penis. de unde lumea tragea concluzia ca-s o paroasa cu penis, probabil -dupa cum se uitau la mine :)))))
Ce-a mai simpatică chestie :)) Fiica-mea nu dădea din casă decât tratamente pentru diferite boli. Stătea cu mătuşa-mea peste zi, când eram la servici şi asta avea babele ei care o vizitau. Fiecare se văita, ca oricine la o anumită vârstă. Fiică-mea la toate le spunea ce să ia – Algocalmin pentru dureri de cap, ampicilină pentru puroi in gât, să bea ceai cald şi să-şi încălzească bine pieptul. Ziceau femeile că aşa ceva n-au văzut. Nimerea fiecare boală şi medicament corect. Numai cu aspirina avea problemă – când zicea că e pentru reumatism, când pentru dureri, într-un final le-a zis la vizitatoare că aspirina e bună şi ea la ceva – la toate, numai la alergie nu e bună. Asta pentru că mama avea alergie de la aspirină. Avea doar vreo 3-4 ani şi eram sigură că se va face medic când va fi mare :))
Vai, ce copil traumatizat iese după întâlnirea cu tine!
Fiica ta are ce ne poovesti…