Soare afară, frumos până la topirea creierului, nepotul meu se uită aşa strâmb la mine şi zice:
– Auzi, da’ tu de ce ai bubiţele alea pe faţă?
– Ce bubiţe?
– Astea de aici, zice indicând pomeţii obrajilor mei.
Mă ia grija, Doamne, ce mi-o fi apărut pe faţă ?, la care fi-mea traduce sughiţând de râs că puştiu’ se referă la pistrui.
– Aha, zic, astea nu-s bubiţe, sunt pistrui.
– Pistui? Cum adică pistui? De la ce ai pistui?
Enervată deja, pentru că oricât mi-ar fi de drag, pistruii sunt un subiect sensibil pentru mine, îi explic puştiului:
– Teoretic, de la soare. Se produce secreţia de melamină, adică substanţa aia care pigmentează părul, tenul, şi aşa apar pistruii.
Fi-mea râde, să cadă jos şi mai multe nu:
– Îi povesteşti de melamină, huh? Şi el înţelege tot, nu-i aşa?
– Băăăăi, nu mai râde, că ceva-ceva se lipeşte acolo! Aşa ai ajuns tu să ştii tâmpeniii de care alţii nici nu visează!
:))))) aproape aceeasi conversatie am avut-o si eu cu pufuletele, doar ca cu mult mai putine cuvinte
– mami, tu buba?
– nu sunt bubite, sunt pistrui.
– ce e aia?
– pistruii sunt un fel de alunite care apar din cauza soarelui.
– ‘nitze? mute ‘nitze?
– da, cand bate soarele pe fata mea, imi apar alunite, fiindca pielea e sensibila.
– mami, io am ‘nitze! uite: una, doo, tei, patu, opt, noua, tei…
Şi stai să mai treacă 1 an+2 peste el, să te ţii!
)
(că atunci poate să numere
Dupa ce c-ai povestit despre sobolani si alte chestii, acu’ ce-ti veni si cu pistruii?! Am si io destui, si-mi plac de mor… de ciuda ca am atatia!
Am terminat cu alea macabre, am trecut la alea dureroase
si eu intru in argumente cu melanina etc. Deseori fiica mea ramane si tace (pare ca mediteaza). Dar sunt multe momente cand… mai intreaba: ce e aia melanina? de ce tu ai melanina si altii nu?
Sa ma vezi in ziua cand m-a intrebat de… parul de pe picioare.
:))))))