minuni in congelator

Stai că n-am terminat, ieri m-a sunat o fostă colegă de centru și n-am terminat. După ce am învățat-o ce am știut eu mai bine – am auzit povești anul ăsta cât pentru 2 vieți, dar doare prea mult să le expun – am zis să fac ceva mâncare, ceva de post, că m-a păcălit fi-mea să ținem post măcar săptămâna asta, știi tu, treaba când ajungi la poarta raiului și nu-ți deschide Sfântul Petru și începi milogeala:

– Hai, coane, că am ținut post o săp-tă-mâ-năăăă!!! În-trea-gă!!

Așadar m-am uitat pe lista de pe ușa frigiderului pe care am pus-o ca să nu orbecăi în congelator, aia cu sertarul 1 conține: ,

sertarul 2 conține: ,

și am șters ce conținea sertarul 3, pentru că știu că am făcut curat în el și am pus cuburi de gheață la congelat pentru la vară, că așa e omul harnic, gospodar, iarna pune cuburi de gheață pentru vară. Sau ca să nu-l mai umple și să nu știe cum să-l mai golească.

Am hotărât să iau ingrediente din sertarul 2 și ce să vezi? Surprizăăăăăă!!!!

Nu, nu erau pufuleți.

Acolo era inelul meu pe care l-am rătăcit acum vreo 2 săptămâni, de era să demontez mașina de spălat cu gând că l-am scăpat printre rufe. Îi spun bucuroasă fie-mii că mi-am găsit inelul la raionul de congelate de la noi din casă și mă întreabă sec:

– Păi n-aveai mă, pe frigider,  lista aia cu ce ai băgat în congelator?! De ce-ți mai căutai inelul?

Hm.

Copiii ăștia!…

Pe urmă mă întreabă soră-mea ce mai fac, îi spun că sunt cam tristă că parcă sunt prea ok, prea multă liniște adică, pentru că vorba unei prietene: tu dacă n-o să stai vreodată cu sufletul la gură, mori de plictiseală, parol! și soră-mea mă îmbărbătează:

– Hai, fată, du-te și tu cu parapanta, ca orice om normal!

?!

În rest pasc fel de fel de ierburi cu multă pâine și aștept să Paște.