eu și apa

By | 2019-07-07

Sunt în stare să stau aproape moartă plutind pe apă, fără să fac efort să mă mișc. Nu știu cum e să fumezi iarbă, să fii în extaz, sunt freak control, am mai încercat să mă îmbăt în diverse cazuri (că-mi găsisem motive serioase, nu ca tine!) și n-am reușit,  am ajuns tot pe două picioare acasă. Întreagă, vie, trează ca o suricată santinelă. Clară la tot ce mișcă, prea clară. Poate că nu știu să spun lucrurilor pe nume, mă fascinează momentul și nu știu să le dau glas, mă înec în gândurile mele, dar intuiesc înconjurul. Cred că n-am îmbătrânit destul ca să le dau glas lucrurilor cum trebuie, să par înțeleaptă. Aviz dragei mele bătrâna satului, doar durerea și experiența te fac mai înțeleaptă fata mea, asta nu înseamnă că nu mai e de scotocit.

E nasol să fii așa.

Revenind, când vine vorba despre plutit pe apă, mă ia valul.

Apropo de val..

La mare nu merge plutirea, marea se mișcă, are tumultul ei, mă deranjează. Ne deranjăm una pe alta și mi-e teamă să nu mor plutind în ea dacă nu mă veghează cineva. (am prostul obicei să mă las în voia firii, de-aia caut oameni să mă țină înfiptă în realitate) Și cum pe mine nu mă veghează nimeni, pentru că repar singură prin casă… 🙂 iar fetele pe care le știu doar m-ar chema să știu să fac ceva la ele, rămân la ideea că marea îmi place de hârjoneală, nu de meditație. Mi-ar plăcea marea, mai ales noaptea, când e liberă de oameni și când e lună plină. Ar fi demențială. Ar fi a mea!

În rest îmi place să plutesc pe apă. Aș pluti și într-un scuipat, dar încă nu-s destul destul de cocalar să scuip atâta, să fac de-o piscină sau ceva.

Îmi place apa când inundă urechile, amorțește zgomomotele din jur și sunt doar eu și apa. Doar noi două ca o șoaptă: eu și apa. Pentru mine e un moment excelent de meditație, apa mă ascultă, eu ascult apa. Suntem un tot unitar în care problemele se dizolvă. Nu-mi place să mă agit când plutesc. Trăim momentul, doar eu și apa. Plutim în tandem, ne acceptăm. Eu accept faptul că e apă, e seva primordială a pământului, iar ea mă acceptă așa… imperfectă.

Nu prea găsesc momente de singurătate cu apa, dar la momentul ăsta pun pariu că momentele mele cu apa sunt mai bune decât toate drogurile din lume.

Din seria: eu sunt cel mai bun animal de experimentat viața, uite că mai aveam una pentru mine.

Deal with it!

😛

Leave a Reply

Your email address will not be published.