Auzisem de poveşti de-astea de la alţi “reabilitaţi”, dar nu le-am luat seama. Dau să intru în bucătăria din care iese tata grăbit: – Dă-te, dă-te repede !! – ?! Fuge şi ia un ciocan de 5 kg din scule şi se întoarce fulger în bucătărie şi dă cu toată forţa într-un fier al schelei… Read More »
Ar trebui să încep cu ce se întâmplă de-o săptămână încoace, că de când le-am zis că-mi iau concediu parcă le-aş fi zis că mor şi în viaţa lor n-o să mai găsească unul pe acelaşi post, aşa m-au frecat la icre cu fel de fel de tâmpenii, dar… pentru că sunt fată de gaşcă… Read More »
Pentru că lumea râde sau te dă la televizor…. – Mami, ai observat că oamenii rămân fără comentarii când postezi articole dureroase ? – Da, iubita… – Mami, nu e normal ! Viaţa nu e numai hazlie. Viaţa e şi bună şi rea. Să râd ? Să plâng ? Nu. Noi am făcut-o aşa… şi… Read More »
Acum trei ani am păcălit-o pe mama să punem vreo 12 pomi frunctiferi la mamaie în spatele curţii, pentru că îmi plac pomii de mor. Ăştia fac umbră, sub ei nu poţi să faci culturi agricole cum vrea mamaie, poţi să pui leagăne, mese şi scaune, adică relax . Plus să facă fructe ? O… Read More »
am tot sperat că sunt numere la loto… dar m-a lămurit mama că alea se opresc la 49, în plus, cică nu se repetă. Şi-atunci, da, am mai transpirat o tură. Şi… să n-avem discuţii, sunt un desenator EXAGERAT de amator, bine ?!
Mă uit urât la mamaie, pentru că s-au împlinit 5 ani de când a murit tataie şi iar o pune pe mama să-i facă pomană. Pe căldura asta ordinară, trebuie să suport coliva fiartă la 36 de grade în bucătărie şi să plecăm cu ea la 5 dimineaţa, ca să nu se facă apă pe… Read More »
Ştiţi că săptămâna asta a fost accident în Rahova, cu tramvaiul ăla rupt în două. A doua zi dimineaţă, aproape de zona accidentului toată lumea din tramvai care se cunoştea sau nu, rememora evenimentul. Numai teribiliştii staţionau în dreptul burdufului, se vedea clar pe faţa lor că li se rupe chiar dacă se întâmplă ceva.… Read More »
Vă spuneam că s-au montat schelele de reabilitare la bloc. Acum 3 săptămâni ajunseseră la etajul unu şi au rămas acolo. Văzând viteza cu care merg lucrările mi-am propus să aştept măcar un an de zile şi pe urmă să fac gălăgie. Nu pricep unde dracu tot dispar muncitorii ăştia, că-i parchează la noi în… Read More »
Bucuroasă că n-am dat şpagă pe la spital, fata chiţăie pe lângă mine: – Şi ? Cam câţi bănuţi ai salvat azi ? Mi-e dragă aşa, când vede partea practică a lucrurilor. Simt nevoia s-o fericesc: – Cam cât să ne cumpărăm câte o pereche de sandale. – Supeeeer !!! Unde mergem ? Mă gândeam… Read More »