Mamaie îmi povesteşte supărată despre al nu ştiu câtelea mort din comună, Ion, care se găsi şi-ăsta să moară în acelaşi timp cu penultimul, Gică, şi uite, n-a putut să meargă la amândoi în acelaşi timp şi a ratat. – Ce-ai ratat, mamaie? – Am fost la săracii ăia ai lui Gică, care au dat… Read More »
Finalul priveghiurilor lui… nu numai de dragul vostru, ci pentru că Vasile este unul dintre puţinii oameni din popor, care rămân în memoria unui sat prin felul lor minunat de a fi. De dimineaţă mă uitam la casa netencuită bine a omului care murise, care lăsase în urmă o văduvă, doi băieţi şi două fete,… Read More »
– e atunci când mănânci colţurile din tava de prăjituri, pentru că mijlocul se duce de ( la ) pomană, că nu poţi să dai colţuri să te faci de râs; – e atunci când mănânci aripi şi coaste de pui, pentru că pulpele şi pieptul se duc „de sufletul” celor morţi; – e atunci… Read More »
Mă ia mama să-i facă parastas lui tataie, de 6 săptămâni. Împachetăm tot, mai puţin coliva, pe care, pentru că dacia 1300 are frânele bruşte, preferă să o orneze la mamaie acasă (adică tot păţitu-i priceput, de când i-a plecat coliva de pe platou în portbagaj, preferă să orneze la mamaie!). Ajungem seara la mamaie,… Read More »