Învăţ să pierd… a câta oară ?! Ce contează de câte ori, e pur şi simplu un număr, o valoare, o investiţie – pentru că este în permanentă creştere. Învăţ să mă accept aşa cum sunt. Chiar dacă trec prin viaţă cu dinţii încleştaţi violent în sunet de castaniete ca să urc un loc mai… Read More »
Că doar nu poşete, că-n alea dacă ai băgat un pachet de şerveţele, adio Ringo ! Rămâi cu telefonul şi cu rujul în mână, nu mai ai loc să le bagi ! Aşa că îmi plac genţile de damă, mai ales că sunt atât de variate : – sunt genţi frumoase ca design, dar grele… Read More »
După fiecare week-end rămân cu febră musculară până marţi, dar nu pentru că aş rupe aparatele de la sala de fitness dacă oi avea aşa ceva în drumurile mele- că şi dacă aş avea nu cred că aş presta, ci pentru că de luni până vineri prestez muncă de birou, iar în week-end muncă fizică… Read More »
Cred că-s mai bine de 2 săptămâni de când văd controlori sau ceva de genu’ prin staţiile RATB de la capătul liniilor cârâind ca un stol de ciori: – Validaţi cardul ! – Validaţi cardul ! Dacă te văd că nu te mişti să-l validezi îţi cer cardul şi îl validează ei. Campania asta de… Read More »
Mama e o fire bisericoasă de la o vreme. Mă cam scoate din pepeni cu bisericeala ei, dar când îmi afectează copilul… Mă sună: – Fi-ta nu vrea să mai meargă la biserică ! – De ce ? – Că a stat la rând la spovedit şi când a ajuns în faţă i-a zis popa… Read More »
închid televizorul. Am o stare de greaţă. Şi singurul lucru la care mă pot gândi, sunt versurile lui Eminescu: “Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei, Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcărie… Read More »
Sunt momente în viață care se transformă în perioade lungi de timp când, potrivit principiilor arhi-cunoscute, necazurile, belelele și alte chestii dădătoare de nervozitate crează o stare de euforie în care îți vine să-ți iei câmpii. Frână! N-ai nicio șansă ! În primul rând pentru că în țara asta nu prea mai sunt câmpii, majoritatea… Read More »
Femeia primordială care îmi vine în minte nu are nici o legatură cu ispititoarea din Big-Bangul mitologic. Nu. Pentru mine femeia asta a născut și a îngrijit copii, i-a alintat și i-a încurajat fără să precupețească nimic din iubirea ei, a dăruit în pemanență și e motivul pentru care se spune că un copil vede… Read More »
Începe de obicei cu o cafea şi abia spre fundul cănii îmi dau seama că e pe sfârşite iar eu nici n-am înţeles să o savurez, fiind cu mintea-n altă parte… …continuă cu mersul în mijloace ale RATB unde ca să nu mă enervez că e trafic, fac abstracţie gândindu-mă la altele. De obicei „altele”… Read More »