Pe bune…. am stat eu şi m-am gândit şi am ajuns la concluzia că-mi trebuie mai multe vieţi.
Că dacă iau în calcul datoriile în care mă bălăcesc, proiectele de necesităţi ale familiei, stilul de muncă haotic şi… în general, stresul ăsta pe care îl trăiesc….nu-mi ajunge viaţa asta să le fac pe toate.
Dacă ar trebui să fiu o gospodină de-aia desăvârşită cum era mama „pe vremea ei”….păi mi-ar mai trebui cel puţin două vieţi ca să egalez măcar, numărul de borcane de gem pe care le-a făcut ea până acum!
Şi dacă m-aş mai gândi şi să „trăiesc clipa” şi să admir firul ierbii, cum recomandă pps-urile dulci pe care le primesc pe mail (da, alea pe care trebuie să le trimiţi şi la alţi 7 inşi !)…clar că mai adaug o viaţă de trăit!
Mi-ar mai trebui să trăiesc cel puţin o viaţă să-mi revăd prietenele mult mai des decât o fac. Aşa ne-mprăştie soarta asta, că de-abia mai reuşesc să le văd. Pe undeva mă deranjează telefoanele şi mail-urile şi facebook-ul, pentru că dacă n-ar fi existat, poate-aş fi reuşit să le văd mai des. Sau poate ar fi ieşit pe profit Poşta Română.
Şi sigur îmi mai trebuie câteva vieţi să îmi educ copila aşa cum vreau s-o fac, şi să-i ofer mai mult timp din viaţă. Aşa….trebuie să găsesc momente de fructificat, vorbe înţelepte să le plantez ca să iasă ce trebuie. Şi cum nu sunt un bun agricultor….
Aş mai cere o viaţă şi să mă distrez, dar deja cred că aş fi nesimţită. „ Distracţia” are atâtea înţelesuri în limba noastră dragă!
S- atâtea de cerut… de vrut !….Slavă Cerului că Dumnezeu în mila Lui infinită nu mi-a dat decât o viaţă de nemernicie s-o fructific cum ştiu eu mai bine….(nu cred că puteam respira mai multe :)) ))