De când a venit frigul şi căldura din calorifere e scumpă, stau îmbrăcată-n casă ca pomul de Crăciun. Fireşte că nu e nimic asortat pe mine, că dacă-i gros nu înseamnă şi că e de aceeaşi culoare.
Dacă aş ieşi aşa în faţa bisericii în zi de sărbătoare, aş sparge piaţa cerşetorilor.
Mergând spre baie (că nu pot să alerg, chiar dacă simt nevoia, risc să mă lovesc în toate colţurile în casa asta mică), deodată-mi miroase a ciorbă pe hol.
La noi nu găteşte nimeni, şi sunt toate geamurile închise. Deschid uşa şi adulmec mirosul de pe scări. Nimic.
Măi să fie! Intru-n casă. Phua! Pute rău a ciorbă, de-aia acră, de la mama ei! Răscoleşte amintirile stomacului, şi-mi împute rufele din cuier.
Mişunând şi mirosind prin casă, realizez că mirosul vine din aerisirea interioară a debaralei. Gândesc: „Maaaamă, să vezi că cineva a spart peretele dintre debara şi bucătărie şi şi-a montat aragazul şi hota pe aerisirea asta. Să vezi găteli şi mirosuri!”
Disperată de acest gând şi de izurile ce-ar putea urma, dau buzna pe uşă să-mi iau vecinii la rost.
Bine că stau la ultimul etaj, la 4, deci n-am prea mulţi de interogat.
Sun la vecina de la 3. În timp ce sun, îmi dau seama de aspectul meu dezordonat şi mă rog să nu mă ia drept….oricine altcineva cu aspect dezordonat, şi să-mi deschidă totuşi.
Întrebarea nr.1: „Faceţi ciorbă?”
Întrebarea nr.2: „Aţi făcut în ultimele ore?”
Răspunsuri negative, date în spatele uşilor deschise prudent, cam de o juma de palmă.
(Nu credeam că arăt şi fioroasă).
Abia la etajul 1 mi se răspunde:
– Da, face nevastă-mea! şi speriat (de parcă i-aş cere!) mai închide niţel uşa.
– Aha! rabufnesc. Şi aţi pus hotă pe aerisirea de la debara?
– Nu, cum să punem?…Noi suntem chiriaşi.
– Atunci de ce dracu miroase-n halul ăsta la mine-n casă?!?
– Păi…e frig, şi nevastă-mea găteşte cu toate geamurile închise, să ne mai încălzim, zice omul vizibil încurcat.
Mi se face milă şi zic ca un profesor îngăduitor:
– Bine, bine…dar altă dată să nu se mai întâmple!
Şi-ajung la mine-acasă şi aerisesc, să mai intre minus câteva grade-n casă.
Pingback: daţi bucătăreselor tinere încă o şansă | Mixy.ro