Ei da, eu nu-mi permit prima casă.
Şi încă stau pe capul părinţilor mei.
Şi nu-nţeleg de ce e o reuşită „prima casă” atâta timp cât suntem mulţi care nu reuşim altceva decât să stăm pe capul părinţilor noştri şi, dacă suntem mai mulţi copii ai aceloraşi părinţi, să ne certăm pe o bucăţică e avere…
În loc de prima casă aş propune „primul la bca” pentru că mai repede găseşti un procent erorm de muşterii care să se certe pe o fărâmă de perete din casa părinţilor, sau „primul care ia sertarul din bufetul de la bucătărie”, decât să fie în stare să se îndatoreze şi să plătească jde ani pentru o casă nouă…