Introducere:
Mamaia mea este o bătrână de vreo 120 kg si o cheamă ”tanti Caterina”.
Este o fire foarte sociabilă, vorbeşte cu toată lumea de preferat treburi serioase de genul: „de unde vii?” … „si un’te duci?” … Adoră să-i treacă lumea pragul şi îşi întâmpină binevoitoare musafirii în funcţie de gradul de rudenie sau prietenie cu: „vezi că avem o grămadă de treabă” sau „ poţi să-mi dai şi mie nişte… că parcă aveai”.
Este o femeie exagerat de inimoasă, urlă şi jeleşte la înmormântări de zici că toţi morţii-s ai ei. Şi dacă ţi-e rău, dă din cap înţelegătoare şi te trimite sa-i sapi nişte rânduri în grădină ca sa-ţi treacă.
În week end-ul ăsta de care vorbesc i-a făcut pomană lui bărba-su de x ani. E foarte conştiincioasă la treaba cu pomenile şi se pricepe de minune… să pună degetul în calendar pe ziua în care trebuie făcută pomana, după care să-i dea indicaţii precise mamei mele despre ce să gătească şi să cumpere, că mamaie o aşteaptă la biserică cu toate gata.
Cuprins:
Am plecat la mamaie cu pomana dezasamblată în mai multe sacoşe în portbagaj. Plus câţiva saci cu ce mai adună mama din Bucureşti şi s-ar putea să-i folosească la mamaie.
Am mers cu părinţii, barbatul şi cu fi-mea.
Am mers supăraţi şi serioşi. Fiecare din altă cauză, că se-ntâmplă destul de rar să cădem de acord asupra unui lucru, deci procedăm şi cu supărările la fel.
Am ajuns vineri seară acolo, jegoşi şi obosiţi după o săptămână de muncă.
Am mâncat şi-am stat la răcoare. Aer , verdeaţă, cer senin, o minunăţie ! Şi ţânţari. Muuuulţi ţânţari ! Mari. Enormi. Însetaţi de sânge. Sugeau şi morţi. I-am afumat cu nişte blugi arşi, astfel că au ameţit ţânţarii direct pe noi.
După ce ne-am mutilat bine pocnindu-ne, i-a venit mamei ideea măreaţă să ne aducă nişte vin. Bun vin ! Curat. Mergea la suflet. La mine ajungea mai greu la suflet, a trebuit să beau vreo 3 căni. Bun vin ! Anestezie curată. M-am culcat îmbrăcată, că m-aş fi dezechilibrat să fac atâtea mişcări pentru a da jos echipamentul contra ţânţari.
A doua zi m-am trezit devreme din diverse motive: începea o zi caniculară de vară şi începuse să-mi băltească echipamentul contra ţânţari, mamaie mârâia că-i e rău şi e târziu şi- a intrat popa-n biserică şi noi nu ne mai sculăm odată s-o ducem la biserică şi sunt lemne înşirate în toată curtea şi au crescut bălăriile cât via şi…
…. pfuuu! Stai aşa că nu mai am aer.
Da mamaie mai avea, că din suta aia de kile iese o grămadă de aer. Cu vorbe, nu în gol !
Mai mult am dat pe gât cafeaua ca s-o aruncăm pe mamaie mai repede la biserică.
După care am răsuflat uşuraţi, şi ne-am odihnit sortând lemnele prin curte.
Lemne e mult spus- de fapt era toată scândura din acoperişul unei magazii vechi, plus resturi de lemn strânse în interior. Au fost date jos şi împrăştiate prin curte de o mână de meseriaşi chemaţi să schimbe acoperişul, ca să nu mai plouă înăuntru. Oamenii şi-au făcut treaba, mai puţin treaba cu plouatul, astfel că acum mamaie are aceeaşi magazie cu altă pălărie.
Ne uitam aşa…neputincioşi că erau nişte munţi de gunoaie în jur şi soarele pusese mâinile în şold mândru de ce bine ştia să ardă.
În fine, după câteva ore eram lac de transpiraţie toţi şi ni se cam luase.
Ne-am spălat cu apă rece din puţ. Din apa aia lipseşte peştele, aşa-i de sălcie şi lipicioasă. Am fi putut să ne spălăm tot aşa de bine cu prenandez, numai că ăla n-are calitatea de a fi rece.
Mama după ce-a terminat de împărţit vasele, a început să robotească prin grădină. Posibil să-i priască sportul ăsta, că are o poziţie cu fundu-n sus , capu-n jos şi mâinile printre bălării şi zic eu că e singura poziţie în care i se irigă creierul, pentru că atunci când revine la verticală are o mulţime de idei de construit super-case. O să-i propun să stea cu fundu-n sus şi să adune neghina din tot lanul de grâu, poate-i vine vreo idee şi de unde am putea face rost de bani de construit.
Mamaie când a venit de la biserică a plecat în turneu prin sat că avea reprezentaţii la vreo 3 înmormântări.
Ce să mai ! Când am terminat şi-a strâns soarele toate cele şi-a plecat la culcare. Fireşte că au apărut ţânţarii, că aşa-i la aer curat: ziua cald şi muşte, noaptea răcoare şi ţânţari.
S-a mai găsit o pereche de blugi de sacrificat şi după ce-am mai stat de vrăjeală am mers la culcare. Mama ne-a mai propus nişte vin, dar am zis că nu mai bem. Mare greşeală !
De data asta am auzit tot neamul ţânţăresc roind în cameră. Într-un final am renunţat să mă mai iau la palme, am pus perna-n cap să nu-i mai aud în activitate şi i-am lăsat să-şi vadă de treabă.
Dimineaţă se făcuse duminică. Mai cald. Mai soare.
Ne-am pus pe treabă iar. Într-o pauză de-o ţigare consoarta a ochit nişte scândură pentru o bancă la poartă. S-a şocat tata: „ îţi arde de făcut mobilă ?!?” Uit să spun că tata era disperat să plecăm mai repede că-i dădea firma faliment dacă nu funcţiona el la capacitate maximă a doua zi. Când s-a dumirit că nu e chip sa-l scoată pe Mr. din ale lui, a chemat-o pe mama să pună fundul pe scândură, ca să ia măsura băncii.
La un moment dat i s-a năzărit fetei mele să facă o căsuţă pentru păsărele. La cît era de îngustă încăpea lejer o păsărică de talia unei schije. Dar îi mai trebuia tavan şi fund la cutia asta de-o făcuse ea.
„Tataie, ajută-mă să găsesc o scândură măsura asta.” Tataie la câtă lehamite şi căldură îl năpădise, a trimis-o să-şi caute singură cu ruleta-n mână : „şi când găseşti, mă chemi repede să văd dacă e bună”.
Trecuse binişor de prânz când am terminat şi-am reuşit să mâncăm şi să plecăm.
Incheiere
După acest week end am avut nevoie de o oră de stat la duş, 2 ore de scos aşchiile din palme ( puse cap la cap cred că-şi completa fi-mea tavanul la căsuţă ) şi 4 zile ca să-mi treacă febra musculară.
Dar am avut subiect de poveste şi de aoleală. Trăiască week-end-urile la mamaie !