generaţii împărtăşite

Mamaie venind de la biserică:
– Era s-o dau dracu pe Mariţa în biserică, fir-ar ea afurisită să fie de beldie uscată, îi spune lu popa că eu înjur? Asta presupune că eu n-am înjurat-o cum trebuie până acum, că de-a dracu ce e nu se îngraşă, stă ca schija aia de slută ce e!
– Mamaie, hoooo!!! Abia ai venit de la biserică, ţi-a dat popa dezlegare?
– Mi-a dat, maică, să ştii că mi-a dat! A zis că sunt bătrână şi bolnavă, şi mă iartă Dumnezeu, că dăcât să stau să mă uit cu jind la caltaboşu ăla….Şi aş mânca şi eu ceva dulce, că m-am săturat de covrigi şi mintosane!
– Şi ţi-a dat popa dezlegare şi la înjurat?
– Dă-o c-o dau răilor acu! Când i-am zis să vină să mă ajute să mai asortez lemnele în grădină, n-a venit, că cică are treabă, da azi a sărit repede cu gura la popa să-i zică de mine că înjur! E-te-a dracu, cinstită – Doamne iartă-mă!- că ea nu zice săraca niciodată nimic!

Mama venind de la biserică, bombăne şi nu-şi găseşte locul.
– Ce-ai păţit? S-a luat popa de tine?
– E, asta-i! M-am întâlnit cu nesimţita aia de Fana, îmi spune mie că-l votează pe (…), pentru ce, mă? Pentru un kil de făină şi unu de orez, şi o spărtură de orez urât de nu l-aş face nici la câini, flămânda dracu, că de-aia se duce ţara asta de râpă, că se vând pe 2 lei şi pe urmă se uită că nu ne merge bine, că mai bine şi-ar înfige ştampila aia în cur când votează, da de ce-o mai fi venit şi la biserică dacă e aşa proastă, nu ştiu, zău, că-mi venea s-o aruc afară de-acolo, abia am auzit slujba de nervi!

Fi-mea venind de la biserică:
– Gata, mami, m-am spovedit, m-am împărtăşit, azi nu ne pupăm!
– Pagubă-n ciuperci, ne pupăm mâine dublu!
O văd că se frământă, are ceva de zis şi nu ştie cum să zică.
– Hai, zi, odată şi nu te mai agita atâta!
– Păi… nu pot!
– De ce? (deja îmi fac nişte idei, şi-al naibii să fie dacă sunt vreodată roz!)
-Fata explodează:
– Nu pot, mami, nu pot! A zis popa că n-am voie să spun ce-am vorbit cu el, că asta e taina spovedaniei, da mie îmi vine să spun tot ce m-a întrebat, da ştii în ce hal îmi vine??
Îmi vine şi mie inima la loc şi-i spun luând-o în braţe:
– Hai lasă, dacă nu ai voie, nu-mi spune… Oricum, o să vină o vreme când o să-ţi pară foarte bine că n-ai voie să-mi spui, crede-mă!

Eu, venind de la muncă.
Eu nu prea merg la biserică, eu cred mai liniştit, aşa…