Ieri la muncă, surpriză: s-a stricat centrala termică. Yu-hu-hu! nu de bucurie, dar ieşeau aburi rotunzi din gură de-ţi venea să „hu”.
Am zis că asta e, şi-am rămas cu geaca mea maaare pe mine, închisă fredeleş. Sincer, chiar îmi era bine, mai puţin picioarele, care au reuşit oricum să degere în ghete. Colegii mei mi-au urmat exemplul după ce au făcut diverse soiuri de cuie şi piroane de frig cale de vreo 2 ore, că ei nu stau domne aşa îmbrăcaţi în birou! Atmosfera era crippy, pentru că tot aveam impresia că plecăm când îi vedeam aşa înfofoliţi, după care îmi aduceam aminte că ne e frig şi de-aia arătăm ca oamenii zăpezii mişcându-ne greoi prin firmă.
La finele programului mai-mai să fac infarct de bucurie că în sfârşit plec acasă. Pun picioarele în funcţiune, şi ţin’te drum! Aseară era la rând un cod portocaliu de viscol, vânt puternic. Al pai’şpelea din amintirile mele:
1 M 25-ian.-12 cod portocaliu ninsoare şi viscol
2 J 26-ian.-12 cod portocaliu ninsoare şi viscol
3 V 27-ian.-12 cod galben ninsoare şi viscol
4 S 28-ian.-12 cod galben ger
5 D 29-ian.-12 cod galben ger
6 L 30-ian.-12 cod portocaliu ger
7 M 31-ian.-12 cod portocaliu ger
8 M 01-feb.-12 cod portocaliu ger
9 J 02-feb.-12 cod portocaliu ger
10 V 03-feb.-12 cod portocaliu ger + cod galben ninsoare şi viscol
11 S 04-feb.-12 cod galben ninsoare şi polei
12 D 05-feb.-12 cod portocaliu ninsoare, viscol şi polei+ cod galben polei(ploaie îngheţată)
13 L 06-feb.-12 cod portocaliu ninsoare, viscol şi polei
14 M 07-feb.-12 cod portocaliu ninsoare, vânt puternic
Cu adevărat că am simţit cât e de puternic, mai ales în dreptul gurii de metrou pe o tarla de gheaţă, unde înaintam laolaltă cu mai multă lume de parcă ne mâna de la spate cu şuturi în cur o întreagă echipă de fotbal.
Ajung în staţia de tramvai şi-aici altă dandana! N-aveam loc să mă sui pe refugiu, pentru că nu mai venise nimic de ceva vreme şi era lume acolo ca la urs. Am lăsat deoparte fiţele cu claustrofobia şi nesuportatul aglomeraţiei, că-mi era prea frig, şi am început uşor-uşor să-mi fac şi eu cărare printre ei, căutam să ajung în mijlocul gloatei să nu mai simt atâta vânt.
După care am început să ţopăi de pe un picior pe altul în zloata de pe refugiu, pentru că aşa făcea toată lumea. Mai lungeam un gât să văd dacă se vede tramvaiul… Nu, nu e ! Capul înapoi la cutie! Toată gloata avea pe-afară numai ochi şi chiar mă distra să văd atâta adunătură de anonimi mascaţi ca în trupele speciale.
După vreun sfert de oră apare el! Dragul de el!… Tramvaiul!
Coate, genunchi, avânt în faţă… Hopa în tramvai.
A fost un drum foarte lung. Exasperant de lung şi prin geamurile îngheţate doar ghiceam pe unde sunt, iar nervozitatea creştea odată cu frecatul gecilor celoralţi pe lângă mine şi mutatul de pe un picior pe altul pe ghetele din care şuroia zăpadă moale. Iar în staţia mea, pur şi simplu nu s-au mai deschis două perechi de uşi vechi şi geruite, astfel că a trebuit să frec juma’ de tramvai până să cobor printr-o uşă validă!
La coborâre nici n-am mai simţit că sunt pe gheaţă, aşa eram de nervoasă!
În schimb, după ce am traversat, l-am văzut pe un tip alunecând…. A dat de mai multe ori din mâini până la ultimul şpagat de la aterizare, şi după ce-a căzut s-a pus pe-un râs molipsitor de-am început să hohotim toţi cei din jur:
– Ha-ha- ha- ha- ha- ha- ha- ha- ha-haoleo Doamne, ce-am căzut!!! Mi-am rupt găoaza !!!
:)))