Are o fire aventurieră, e inimoasă, îi place orice e nou, se avântă nebunește înainte…
Gogomana este una din prietenele fetei mele.
Pe care fata mea o ia cu noi uneori cu noi, să nu se plictisească. Am copil cuminte, întâi vine şi mă roagă s-o luăm şi pe prietena ei şi mă intreabă cu ea de faţă, ca să fie sigură în proporţie de vreo 80% că nu refuz, deci în general accept, iar apoi trebuie să-i port de grijă, că e cu mine…
Recent le-am dus pe unul din derdelușurile astea înghețate bocnă .
Păi n-am ajuns bine și s-a așezat repede Gogomana în față pe sanie și fi-mea în cârca ei, iar eu ţipând în urma lor:
– Fetelor, să nu dați în groapa aia !..
Și ele:
– Pârtieeee!.. . Bum! Au, aoleo….
Fix în groapă. Ca la țintă. M-am înfuriat, că Gogomana căzuse direct în cap, și era cu mine, nu?… Am așteptat să urce înapoi la mine tropăind calm din picioare. N-am apucat să deschid gura, că o vad pe Gogomana scotocindu-se în buzunar şi spunându-i fie-mii:
– Faaată, cred că din cauza la ăsta am cazut!… Mai bine i-l dau lu’ maica-ta să mi-l ţină.
Şi-mi dă un morcov strivit şi veştejit.
– Ţineţi-mi şi mie ăsta, că mă incomodează pe sanie.
Fata mea se sparge de râs de-mi vine s-o dau de-a dura, ea îmi explică prezenţa morcovului, că cică e pentru omul de zăpadă neterminat din faţa blocului , eu reuşesc să mă adun un pic şi să le explic cum să ferească groapa de pe derdeluş.
Gogomana iar insistă să stea în faţă pe sanie şi se dau ele pe derdeluş câteva ture până reuşeşte Gogomana să se înfigă cu sania în sania altui copil. Accidentul a fost oarecum amortizat de tălpile bocanicilor fie-mii, dar copilul era mai mic decât ele, deci s-a speriat şi s-a pus pe plâns.
Concluzia Gogomanei:
– Hai să căutăm un derdeluş mai mare…
Plecăm, eu in ideea că gata, le duc acasă!
Pe drum, vede Gogomana un derdeluş mai mare. Se aruncă pe sanie singură în timp ce eu ţip “stai pe loc! ”, ea nimic, “pârtieeee!!!”….
La capatul derdeluşului – mare groapă. Ţip la unison cu fi-mea să frâneze, s-o ia în dreapta. Ţipăm ca tâmpitele, că aia tot ce ştie face: o ia diiiiirect prin groapă, se învârte de două ori în aer şi dă cu burta de pământ.
Am incremenit. Câţiva oameni în jur:
– S-a lovit rău….
– Cred că s-a lovit la cap!
– Ba nu, la burtă…
Gogomana se ridică râzând şi ţipă de vuieşte dealul:
– Moaaamă, ce-am căzut!….
Fata mea îmi vede figura şi mă roagă s-o las pe ea să coboare şi să verifice dacă e bine prietena ei.
Noroc cu hainele groase si multe de pe ea, altfel nu ştiu pe unde scoteam cămaşa….
Pe drumul de întoarcere ne oprim să fac ceva cumpărături într-un supermarket. Gogomana pune mâna pe nişte accesorii de păr şi împrăştie câteva pe jos. Se reped amândouă să le ridice dând cap în cap.
Minimalizez lista de cumpărături şi-n timp ce mă îndrept cu căruciorul spre iesire, o vad pe Gogomană la un stand de articole sport cu o halteră de 3 kg în mână, încercându-şi puterile . Am făcut ochii cât sarmaua de spaimă şi am urât oferta din supermarket.
Am început să-i vorbesc încet, ca unui nebun pe marginea prăpastiei în timp ce-i luam haltera uşor din mână :
– Hai s-o punem la loc în raft, draga mea…