mamaie s-ar da pe pungă

O sun pe mamaie la telefon, și sun și nu răspunde și insist și iar îmi fac zece mii de gânduri negre și scenarii urâte și déjà mă înfurie orice gând și ÎN SFÂRȘIT!!! Răspunde și mamaie:
– Alo?! Pe unde umbli bre, de nu răspunzi ?!…
– Hahaha … Am impresia că ți-e frică să nu mă găsești măritată pe nămeții ăștia de-mi duci grija și mă tot suni ! Haha…

– Haaaai ,mamaie, iar îți arde să te măriți? Ce faci? De ce-ai răspuns așa greu?
– Ie-te… știi că nu se mai vede gardul de la drum de-atâta zăpadă?
– Așa…și?
– Și am luat un sac de gunoi și mă chinuiam să mă urc pe movila aia de la poartă, să mă dau și eu d-a derdelușa pâââână la vecina-n curte! …

Nici nu știu, să râd, să plâng? Ea abia se ține pe picioare și visează derdeluș…
– Și pe bune mamaie, ce faci?
– Am fost la păsările alea maică, nu mai stă bine ușa închisă, și mi-e să nu intre dracu vreun câine de la vecini la ele, că umblă câinii slobozi peste garduri de n-au treabă! În rest, stai liniștită, că am vorbit să-mi taie niște băieți d-aci mâine niște lemne, mai mă descurc până o da ăștia drumu la șosea!… Da am o ciudă!….
– Ce ciudă ai mamaie?

– Păi nu văd nimic spre poartă, mă uit to-o-ot în nămete! Mai schimbam și eu o vorbă, mai vedeam lume trecând pe drum, mai râdeam de careva!… Așa stau ca proasta și mă uit la televizor și plâng de mila la oamenii ăia… Tu știi ce-am plâns când am auzit de femeia aia că a stat 8 zile cu bărba-su mort în casă?! Îuliu!… Sărea cămașa pe mine! Abia aștept să nu mai mă uit la televizor, că mă umflu de plâns în casă, și pă urmă trebuie să ies afară să mă-mbărbătez aci să dau zăpada…D-aia mă gândeam cum să fac să ajung mai repede pe la vecina de vizavi, că și-aia-i singură săraca și-abia-și ține firea, se amărăște imediat! M-aș da eu pe pungă, da crezi că pot?! Ufff!… Necaz mare, da catigoric că ieșim bine și din asta, ia să vezi!