ce să faci faci când te plictiseşti

De obicei răspunsurile acestei întrebări nu sunt satisfăcătoare când te plictiseşti, pentru că răspunsurile sunt pentru perioade scurte ca: „scarpină-te la… undeva”, „plimbă câinele… păna la „, apucă-te de … ceva (hobby-uri)”, „fă nişte farse prietenilor”, „butonează telecomanda televizorului până rămâi fără baterii, apoi du-te şi cumpără altele şi reia procedura”.

Eu nu mă plictisesc. Prima chestie care-mi vine-n minte în caz de plictiseală e cititul. Dacă e o carte bună, adio Ringo! Uit să şi mănânc.

Unora însă li se pare că am timp să mă plictisesc şi le vin idei să-mi dea de treabă.
Dacă vă plictisiţi teribil, daţi-mi un e-mail, cu siguranţă vă găseşte mamaie şi vouă ceva de făcut.

Vă spuneam că i-am lăsat casa neterminată, pentru că o casă din salarii şi pensii … nu ştiu în cât timp se ridică, vă zic la final, dacă mai trăieşte mixy.ro până atunci.

Şi pentru că mor cu sapa-n mână, deci nu mă poate pune la agricultură cum v-ar pune pe voi, privind nişte resturi de scândură de la cofragele casei, mamaia mea a avut viziunea unui mutător de pui. Şi de când s-a topit zăpada mă freacă la melodie:
– Măi maică, ia-ţi bărbatul şi hai să-mi faceţi şi mie un mutător de pui.

Am luat bărbatu’ şi l-am întrebat:
– Mă, tu ştii ce vrea mamaie? Ce-i ăla mutător de pui ?
– Ştiu eu ? Poate vrea să plimbe găinile în lesă pe la poartă.
– Aşa mamaie?
– Nu, măi maică! … Vreau un coteţ pentru pui mici, ca să nu-i bag cu ăia mari, că-i omoară… Şi vreau să fie mic, să mut coteţu’ de colo-colo, că nu ştii când se nărăveşte dihoru’.

Trag bărbatul de mâneci şi-l întreb:
– Tu pricepi cum e cu mutătoru’ ? Pe mine mă cam depăşeşte… vrea coteţ pe role ?
– Ei, pe dracu’ ! Aşa, facem un căruţ ca la super-market, da’ sper că nu vrea să-i legene… Hai că vedem noi ce iese !

Şi-am adunat ce ne trebuia şi am plecat la mamaie. Eu, ca ajutor de meseriaş ce sunt, aveam tot timpul ceva de comentat:
– Auzi, intrarea asta e prea mică ! Pe unde intră puiu’ ?
– Are loc !
– Da ce mă, e pisică ? Se strecoară ?

Lua flexul şi lărgea intrarea cât un stat de pui.
– Bate cuiul ăla, vrei să se zgârie puii-n el ?
– Măi să fie ! Ţi-e teamă că se rănesc la creastă ?
– Păi ?!
Bătea cuiul.

– Şi cum ridică mamaie capacul să-i numere?
Făcea mâner.

Şi uite cum ne-am omorât noi o zi plictisindu-ne să construim un coteţ de pui. Pardon, mutător.