Cunosc câțiva oameni, vorba lui vodafone. Adică… OAMENI.
Și îmi plac foarte mult oamenii care au o vârstă onorabilă, sunt cu capul pe umeri și au îmbătrânit frumos. Sunt pur și simplu minunați și instinctiv îndeamnă la respect.
Faptul că au îmbătrînit frumos nu îi absolvă însă de întrebările esențiale ale vieții, pe care încă și le pun.
Și ieri , în timpul unei ședințe fără cap și coadă, am asistat la convorbirea telefonică a unui astfel de om cu soția lui. Soția lăsase mașina pe trecerea de pietoni cât timp a intrat în farmacie, mașina a fost ridicată, ea era disperată și-ar fi vrut să facă soțul ei ceva. El a răspuns, iar vorbele lor se auzeau în toată sala:
– Ce pot să fac? Du-te și ia mașina de la ei. Ce-i făcut e bun făcut !
Nevastă-sa era nervoasă, supărată, aproape că plângea:
– Vino cu mine !
– Măi femeie, acum am treabă ! Și ce să fac, să-ți țin trena ? Ce pot să fac în plus?
Apoi se întoarse șoptind către noi acoperind cu mâna receptorul: “Cred că aud cum bate din picior”
– Deci nu vii, da? Treaba ta ! Lasă că mă descurc singură ! și i-a trântit telefonul în nas.
Omul a rămas descumpănit, nu știa ce să mai creadă. Apoi, nu știu de ce, m-a întrebat pe mine:
– Mă, ce dracu’ vor femeile ?
“Atenție”, îmi venea să zic, dar el părea complet fugit în spațiu și ceilalți mă priveau cu atâta interes încât m-am simțit încolțită. Am preferat să scurtez agonia ședinței care și-asa se lungea văzând cu ochii și-am exclamat cu toată seriozitatea pe care o aveam la mine:
– Bună întrebare ! ….
Și-acum, că am scăpat de ei, hai să discutăm:
Ce vor de fapt femeile?
hai mai bine sa discutam despre ce vor barbatii… vor sa fie eroi, salvatori, sa simtim mereu sprijin din partea lor, sa ramanem noi partea sensibila a relatiei. ca apoi, incet-incet, sa se plictiseasca, sa oboseasca, sa dea inapoi si sa aiba pretentia sa fie tratati din nou ca niste copii, iar noi sa fim mamicile lor… hai, zi ca nu!?…
“sa ramanem noi partea sensibila a relatiei. ca apoi, incet-incet” sa rămână ei sensibilii relației … merge?
pai cam asa 🙂
Miros de misandrie 😛
fugi de-aici că n-are nicio treabă cu întrebarea mea ! Misandria e altă discuție 😛
De fiecare dată când citesc câte un post în care sunt diferite reacţii pe care bărbaţii nu le înţeleg sau femeile se supără mă gândesc la Alan Peace – super tare, nu ştiu dacă ţi l-am recomandat, cred că pe blog am făcut-o de vreo 2 ori, dar dacă da, mă voi repeta – fă-ţi timp şi ascultă asta :)) Eu am râs de fiecare dată când am ascultat-o
http://www.youtube.com/watch?v=5loKLhLIofs
Are câteva cărţi bune, pe care de asemenea le recomand. Una din ele are un titlu care ar trebui să concluzioneze “Întrebările sunt de fapt răspunsuri” (Alan Peace, 2007, Curtea Veche) – aşa că ţi-ai răspuns singură la întrebare – Ce vor femeile … (noi astea mai feministe, putem zice) este lege :))
am citit câteva din cărţile lui, dar pe-asta nu. Mersi de recomandare 😉