S-a împământenit ideea că un grătar face parte din distracţie şi dacă tot face parte din „obiceiul pământului” băieţii se conformează şi adună surcele din curte pentru grătar la 40 de grade… sau 30 câte-or minţi ăştia… alo, meteorologii ! Aveţi o idee mai precisă referitor la câte grade sunt într-o curte din sud pe vremea asta ? Măcar atâta lucru puteţi spune pe salariul mizerabil pe care-l luaţi ?!
Şi noi, fetele, ne vedem de treabă, am făcut copii deci acum vedem de ei şi de aranjamentul vaselor în timp ce vorbim ABSOLUT orice ne vine la gură.
Merg să văd cum se descurcă băieţii. Mă întorc. Mă întreabă mama şi soră-mea în acelaşi timp:
– Cum e ?
– Păi cum să fie… Au ajuns la episodul în care Bear Grylls îşi uda turbanul cu propria urină să-i ţină răcoare…
Soră-mea lasă cartoful jos să poată râde cum trebuie, aşa… cu toţi dinţii pe care ţi i-a lăsat Dumnezeu în gură sau Sfântul Dentist, slăvită-i fie mâna! Mama nu ştie ce prostii îndrug eu de râde sor-mea, ea are treaba ei:
– Şi? Facem salata ?
– Stai acum, să treacă deşertul….
Mama rămâne cu cuţitul în aer nedumerită şi aşteaptă. Schimb subiectul, să poată termina şi soră-mea cartofii şi repriza de râs aferentă.
După o vreme şi altă verificare o pun să facă salata pentru că băieţii tăceau de parcă era pauză de reclame. Ne aşezăm la masă. Vorbim noi, fetele, de tot ce mişcă-n lumea asta. Tot noi, fetele, ajungem la reţete de mâncare. Aici mă plictisesc, urăsc aragazul şi toate reţetele ce s-ar putea încropi pe el dacă n-ar fi mama şi încep să ascult ce vorbesc băieţii….
Incredibil ! Au apărut episoade noi cu pescuilala pescuiala extremă pe Discovery ! Diseară mă uit !
Eh… Se pare ca n-ai vrut sa sochezi cititorii cu episodul deja devenit clasic in care Bear Grylls isi foloseste propria urina pentru hidratare interna prin administrare orala (poftim exprimare cvasi-academica pentru “piss-drinking”). Sunt sigur ca toti cei care au vazut episodul au avut oarece reactii viscerale de diverse intensitati 😀
In ce priveste pescuiala (nu “pescuilala”), cititi-l pe Peter Watts in Sealing Fate… Si asa nu prea eram eu ahtiat dupa peste…
:)) ochiul critic…
Doamne ce umor ai! Ce bine pot să mă relaxez citindu-te. Ca să-ţi răspund la poveste cu o altă poveste. Şi noi am făcut grătar pe caniculă. De fapt mint. Noi nu – prietenul fiicei mele era meşter de ceremonii la foc, învârtind de alene carnea pe grătar, bărbatul meu se mai învârtea pe acolo, iar eu îl lăudam fără rezerve pentru efort, pentru sacrificiu. El zâmbea şi mama lui era în sfârşit foarte relaxată, pentru că de obicei se pare că pe ea pica să facă grătarul. Eu, în schimb, cred că nu voi uita niciodată ce bine mi-a picat, cu atât mai mult cu cât avusesem o zi foarte solicitantă la servici. A fost cel mai bun grătar pe care l-am mâncat, poate şi din cauză că eu am ajuns mai târziu la iarbă verde, cam atunci când a fost totul aproape gata, aşa că am făcut usturoiul şi … am mâncat de parcă n-aş mai fi văzut grătar în viaţa mea.
când ajungi pe final, nu numai grătarul e bun, ci cam toate mâncărurile 😉
Îmi pare bine că reuşesc să relaxez un om al cărţilor, de fapt mă simt excelent, m-am înfoiat ca un curcan 😀
Mă simt onorată pentru titulatură 🙂 şi mă-nfoi şi eu precum curcanul mintenaş (imediat), dar să ştii – ai un real talent şi n-am glumit când am spus că aş citi cu mare plăcere o carte în care să regăsesc personajele din povestirile tale 🙂 Mă simt foarte bine citindu-te şi mi-ar place s-o facă cât mai mulţi. Ai citit vreodată romanele lui Vlad Muşatescu cu personajul său “Artur Conan Doi”? Cred că te-ai putea alătura cu mamaie 🙂 Oricum, citindu-te, ar fi mai mulţi români fericiţi 🙂
spre ruşinea mea, nu, nu l-am citit pe Vlad Muşatescu şi am recunoscut şi-n gura mare prin casă, de era să-mi fărâme tata turul pantalonilor “cum dracu de l-ai ratat?!?” 😀 Acum volens-nolens trebuie să fac rost de romanele lui
Ăhm…să scriu o carte ? nu ştiu ce să zic, mai vedem…
Deci pot să-ţi dau nişte titluri: De-a puia gaia, De-a baba oarba, De-a v-ați ascunselea şi De-a bâza. Asta e ordinea logică a volumelor, deşi ele au apărut cronologic diferit. Mie mi-au părut extrem de interesante din titlu şi de aceea le-am citit pe toate. Tanti Raliţa (mătuşa) aduce cu mamaie a ta 🙂 mai degrabă în spirit. Penke este nevasta unguroaică a lui “Conan Doi” şi mai sunt şi nepoţii neastâmpăraţi 🙂 O familie care te face să râzi cu poftă. Chiar te rog să le citeşti. Ar fi de găsit la bibliotecă, sunt şi de vânzare pe internet şi destul de ieftine, după câte am văzut. Dar eu îţi recomand cu căldură biblioteca 🙂
🙂 ok, când termin vacanţa, îmi fac timp să citesc 😉
multumim ca l-ai pomenit pe Bear Grylls ca sa nu salivam citind despre gratare
:))
Nici sotul meu, nici prietenii nostri nu tin cont de canicula. Cand le este pofta, incing gratarele fara sa le pese ca deja planeta fierbe. Si noi impreuna cu ea. Dar dupa primul pahar de bere nu mai conteaza nimic, in afara de carnea care miroase demential. :))
Eu m-as limita la berea rece… gratarul sa-l faca cine-o vrea, ca eu m-am saturat.
Acum o saptamana si ceva a fost ziua tatalui meu… ce bine a fost sa stau sa ma uit la el si la frate-su cum roboteau asudati si importanti pe langa gratarul plin-ochi, in timp ce eu ma delectam cu o bere rece pe sezlong si scarpinam potaia intre urechi 😀
Si… da, carnea mirosea demential 😉