V-am zis că mama merită premiul Nobel la reciclare, iar pământul îi este profund recunoscător şi înfloreşte margarete şi trandafiri pe unde calcă ea mai apăsat.
Trecusem de discuţia reciclatelor de peturi, baterii, fiare, tablă ş.a.m.d. şi treceam acum în revistă cu ea analizele ăstora din casă, că nici unul nu e zdravăn în afară de mine care-mi iese colesterol când mănânc 1 kil de cârnaţi cu o seară înainte de analize şi iese diabet când balotez două-trei tablete de ciocolată – în rest sunt brici, dar n-am controlat încă tărtăcuţa şi nici n-am de gând, pentru că n-am chef să le dau motive de îngrijorare…
… şi mai mult ascultam din 2 în doi şi hodoronc- tronc îmi spune mama:
– Cred că am 10 kg de fier.
secunda 1: „Nenicăăăă ! Ce tare-i mama, are 10 kile de fier ! De-aia nu-i anemică niciodată !”…
secunda 2: …
secunda 3: ”Cum naiba să aibă 10 kile de fier ?!?!?!? Ce analiză-i aia care să aibă în grafic atâtea kile ??? !”
…şi-atunci îmi dau seama că mama nu vorbea de analizele de sânge, deci sărise – nu ştiu când – un paragraf în urmă.
Asta-i genul ala de concluzie pe care o ai initial, dupa care te loveste, si realizezi ca nu-i chiar asa! :))
😀
:d..era dimineatza?
contează ? 😀
strange zestre pt nepoata?
strânge o laie, îmi face mie nervii ghem !
Pai fii si tu mai relaxata in privinta asta, ca daca nu ramai fara nervi de tot!