Veneam de la mamaie duminică şi, de pe bancheta din spate a maşinii vede tata o mândreţe de fată într-o decapotabilă , fata toată numai buze. Chiar a zis tata, „ia uite-o pe-asta, zici că e… sau nu, aialaltă… ba chiar seamănă cu….” – nu vă zic cu cine semăna, nu s-a hotărât cu cine seamănă din toată ograda de personalităţi feminine buzate româneşti.
Ajunsesem la semafor, iar tata plin de grija fetii a lăsat geamul jos şi a întrebat-o:
– Ţucuraş, nu ţi-e frig, tată, dezbrăcată aşa ? Nu te uita urât la mine, e cam frig afară să stai aşa decapotată…
Noi am început să facem gălăgie că-l dăm jos din maşină, s-o lase dracu’ decapotată, ce-i pasă ?
El, numai grijă:
– E frig, mă !… Poate e cu mintea-n altă parte şi nu şi-a dat seama…
Acasă, după câteva ore:
– Mărie, am şi eu halat de serviciu mâine ?
– Mărie, ă ?! Eu sunt Mărie, şi lu’ dezbrăcata aia îi zici „ciucuraş”?! Caută-ţi halat !
– Ho, femeie, că i-am zis „ţucuraş”, dă-o-ncolo de tolomacă, murea de frig şi … şi te superi degeaba, că era urâtă ! Avea buzele cât popoul meu de mari !
Mama râde. Tata profită:
– Acu’ poţi să-mi cauţi tu halat ?
– Of, cum e pielea aia pe tine…
– Creaţă, ştiu. Da’-mi cauţi halat ?
=))
In loc sa-l laude pe taica-tu ca e asa altruist si se gandeste la sanatatea altora :)))
Corect, mare om, mare caracter :))
Asta m-a dus cu gândul la melodia formaţiei Taxi – Trag câte-un claxon 🙂 Cât despre ţucuraş – cu buze mari – probabil că-i ţineau de cald de putea să stea lejer în decapotabilă. Dar eu zic că există două variante la poveste: 1) Era mândra tare că a ajuns în sfârşit să aibă o decapotabilă; 2) Mai plauzibil e că nu ştie să-şi ridice capota şi circula aşa din vară :))
:)) aşteaptă să-i ridice unu’ fesu’ la maşină !
Dar nu ne-ai spus daca tucurasul a apreciat grija unui barbat atat de manierat. :))
nexam, străpungea parbrizul ăla cu privirea, nu se uita nici de frică stânga-dreapta !