iar se lasă de fumat

A zis că azi se lasă de fumat. I-am respectat hotărârea şi am fumat singură în bucătărie ca hoţii, pe geam, apoi m-am parfumat şi-n gură şi în păr şi pe corp ( că acu-s prietenă cu alegeavon) să fiu sigură că nu mă simte.

Eu –am hotărâri d-astea bruşte şi dintr-o dată, decât dacă sunt sigură că mă ţin de ele. Probabil mă voi lăsa de fumat după 46 de ani de tutun şi când o să mă îngălbenesc urcând scările, ca tata.

Da, ştiu, am citit cartea lui Allan Carr „În sfârşit nefumător” de 3 ori. Vreţi s-o învăţ pe de rost ?!

Ştiu că există ţigare electronică, are şi Mixu, şi ?!?

Pentru mine ţigarea a fost cea mai bună prietenă, la bine şi la rău. Ştiu că face rău, ştiu că aş fi cumpărat jumătate de apartament pe banii cheltuiţi până acum pe tutun. Şi? N-am învăţat până acum decât să propovăduiesc altora anti-fumatul, că de mine am altă grijă…

Intru-n cameră ca unul care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Îl găsesc pufăind narghilea , cadou de la un prieten arab de-al lui.

Mă ia la sigur:

– Ai fumat !

– Eu?!? Nooooo!

Ne prefacem amândoi că am dreptate eu.

Peste o jumătate de oră iar mănâncă. Dacă mai bagă-n el ca o basculantă din juma-n juma’ de oră, pui pariu că o să aibă peste 200 de kile la finele zilei ??

Se joacă un joc de strategie pe calculator. Nu ştiu ce-i fac inamicii lui, dar îl aud folosind vocabularul din trafic, ăla când e super-nervos şi pe care n-are sens să-l redau pe blog, aveţi destul de multă imaginaţie.

Final de zi:

-Dă-mi şi mie un pai d-ăla de care fumezi tu, că mai am puţin şi mă iau de matematica lu’ fi-ta şi-o să disper copilul degeaba !