Deslușeam tainelele vieții stând grămadă la calculator, fiind foarte concentrată să rezolv ecuațiile lui Hamlet de „a fi sau a nu fi” frământând mousul stânga-dreapta-click-puțin la stânga-iar click, când am simțit o palmă grea -prelungirea a vreo 30 kg de braț – sprijinindu-se pe umărul meu.
– Oprește-te !
Crezând că poate vrea să-mi ia el locul la calculator, firea mea de Sisif muncitor s-a împotrivit îndată:
– Nu vreau, mai am o grămadă de treabă !
– Nu mai da din picioare! Cred că ai fi dat roată de 10 ori pe Arena de când bâțâi pe loc !
Nu sufăr de sindromul picioarelor neliniștite – care oricât de metaforic ar suna, este o boală, deci e bine să mergeți la control dacă aveți probleme de acest gen – dar am perioade când mișc în serii continue unul sau mai multe picioare stând la birou sau la masă. Ținând cont de faptul că fumez și consum cafele (a se citi corect cafeloaie), în perioadele dese de stres și agitație picioarele o iau razna până la primul concediu sau primul week-end mai… aerisit.
De copil fac așa, dar atunci erau vacanțele mai mari şi-mi reveneam mai repede. În plus, când eram mică mamaie îmi spunea să termin cu bâțâitul , că-l legăn pe Satana când dau din picioare. În mintea mea imaginația o lua razna și mă și vedeam stând la talpa iadului şi ținându-l pe Sarsailă cu un biberon în brațe. Pentru orice eventualitate, mă opream. Când reîncepeam, îmi aduceam aminte de vorbele lui mamaie.
Ei, da, dar acum nu mai ține vrăjeala. Poa’ să fie legănată toată gașca luciferiană, eu nu mă opresc și pace bună! De dormit n-am timp să dorm mai mult, de fumat nici măcar nu mi-am propus să mă las, fără caféle sunt zombie în puterea zilei și mai circulă copii și bătrâni pe-afară, mișcare mi-am propus să fac de la întâi, dar nu m-am hotărât de la al cărei luni întâi, deci aveți idée de vreo spaimă cu care ar putea să-mi treacă ?
Singura mea problema legata de statul la calculator este ca fumez tigari fara numar. Le aprind fara sa imi dau seama, le fumez aproape fara sa stiu si ma trezesc la pranz cu pachetul gol. :((
Ai incercat sa opresti muzica? 😛
N-are nicio legătură, bâțâi și pe uscat :))
:)) Numai citind titlul am inceput sa batai! Mie mi se intampla mai rar chestia asta, sper sa nu ma razgandesc acum de la articolul tau… Si-acum solutia… Poate ar trebui in primul rand sa nu iti mai asumi atat de multe responsabilitati. Am vazut oameni care fumeaza la greu si beau cafele si sunt caaalmi,de-ti vine sa te culci langa ei! Iar daca sunt si obositi sunt si mai calmi! Dar oamenii care isi doresc ca o zi sa aiba mai mult de 24 de ore clar ar trebui sa isi mai taie din obiectivele de pe to-do-list. Apesi cumva o pedala de acceleratie imaginara, dar nah ca nu merge! Sac! Asa ca lasa-te de sportul asta 😛
Tiiii, ce frumos sună asta cu accelerația imaginară ! Cred că mă voi gândi la semnul STOP de-acum.
Oameni caaaalmi de-ți vine să te culci lângă ei ? Sigur ?!
Teoretic, dar daca esti bataitor din fire e mai greu 😀
🙂 .. stiu ca pare prea simplu sau prea indraznet dar iti dau 2 sfaturi pe care le-am primit in privinta asta si care au mers (de la un prieten neurolog).
1. elimina televizorul din dormitor (daca il ai). Nu stiu procentual cati dar muuuulti dintre noi nu ne odihnim noaptea din aceasta cauza. De aici si stresul pe timpul zilei si dorinta de mai multa “cafeloaie”. S-a dovedit ca adormitul la televizor determina creierul sa mai proceseze in timpul somnului ultimele informatii pe care le-a primit (scenarii cu filmul pe care il urmarim, etc..).
2. miscare. Sala (daca ai timp) sau pur si simplu mult mers pe jos. Ai de mers 2 statii cu masina.. Ia-o la talpa..”Pierzi” 5-7-10 min dar castigi mult la relaxare.
No stress = sanatate in general. Dupa cum recunosteai si tu, bataitul din picior disparea in copilarie dupa o vacanta prelungita.
Poti sa incepi cu astea doua. Dupa aia.. tu stii mai bine.
Sanatate multa!
1. nu servesc televizor
2. măcar două stații merg pe jos în fiecare zi, uneori 6 sau 9 (când pică sârma tramvaiului) așa că…. aoleeeeu ! Cetine, mai vino cu 2 sfaturi, că dacă pe-astea le prestez deja, înseamnă că e mai grav decât îmi imaginam !
auaaaaleeeeuuu… ce sa zic.. ca daca am prieten nerurolog.. nu inseamna ca dau sfaturi.. Nu merge prin asociere 😉
2 am retinut si le-am dat mai departe.
eu cand sunt stresat plec acasa la Constanta si ma plimb pe malul marii!!! Nu conteaza iarna/vara. Azi noapte la 1 am ajuns inapoi in Bucuresti. Dar “mi-a stricat fengsuiul astia de la SIR Trans” (dupa cum s-a exprimat o tanara speranta studenta ce era cu mine in autocarul de Constanta-Bucuresti). Jeg de autocar! Vant afara. Vant inauntru. Coafura a rezistat!!!
Nu stiu ce sa zic. Marea ma ajuta. Si mai ales ca imi las laptopu’ de serviciu din dotare la Bucuresti iar tel e pe silentios..
Gaseste-ti si tu ceva de genul (un loc al tau) si incepe cu asta!
PS: televizor inseamna orice. Laptop cu filme. Feisbuc, internet, etc. Le opresti pe toate cu cel putin 15 min inainte sa te pui sa dormi.
Acasă la mamaie, în Bărăgan, mă plimb în cel mai fericit caz pe răzorul miriștii ! Ai și tu dreptate, că parcă dorm bine după excursii de-astea !
vezi de vb cu Alexandra Albu (Albuletzi) ca are ea cazare la mare 🙂
va intelegeti voi…
Mai am una care ma relaxeaz.. ma duc la moschee. (Naspa ca aici in Bucuresti e numai una. Si e departe si mai tot timpul inchisa. In Constanta sunt mai multe si is deschise toata ziua). Asa ca in drum spre portul Tomis poposesc vreo o ora la Geamia Carol (da! asa se numeste pt ca a fost construita la ordinul regelui cu acelasi nume).
Sincer nu stiu care din ele ma ajuta mai mult.. dar combinate e de bine.
🙂
Și eu care credeam că o pileală relaxantă ar fi soluția, dar văd că tu ai numai tehnici curate … 🙂
Şi eu picioare bâţâitoare, dar nu non-stop, ci în reprize.
Hmmm… Ai terminat cu târgul, de ce mai ești stresată ? 😕
daca vrei pot sa tip si la tine sa nu mai dai din picioare, cu colegii de birou am reusit :))
:)) E bună asta, culmea e că și eu țip la alții care se bâțâie ! :))
Am avut o vreme un tic cretin să-mi jumulesc pielițele de pe buze până-mi dădea sângele. După niște palme bine plasate peste mâini (Mixu a fost campion pe ștatul de dat palme), mi s-a luat într-un hal ! …
asta cu pielitele de pe buze o am si eu 😀
Trebuie să te văd mai des, să-ți aplic tratamentul :))
Mixy, există un remediu sigur: dacă revezi pe cine au ales românii în parlament şi în fruntea naţiei, ţi se opreşte şi mintea-n loc, dar picioarele!
=)) Bună treabă!
Am o amica batzaitoare. Mi-e jena sa-i zic sa se opreasca fiindca-i muiere in toata firea, dar dupa ce pleaca de la mine ma simt atat de stoarsa de energie ca simt nevoia sa ma culc.
Deci, macar gandeste-te la altii cand o faci. S-ar putea sa-i enerveze si probabil ca tii la ei si nu vrei asta. 🙂
Hm ! Asta cred că e o idee bună. Sunt curioasă dacă îmi şi aduc aminte să o pun în practică 🙂
Sper ca n-am leganat aceiasi draci! ca si pe mine tot asa ma speria bunica.Daca suntem nise bone dracesti, niste mama dracilor surogat? Sa ne legam o cruciulita de picioare pentru exorcizare?:)
Si imi mai spunea bunica, cand ramaneam cu ochii pierduti in zare, ca ma uit in curu’ dracului! Nu m-am dumirit inca daca avea sau nu hemoroizi…
Trebuie să reiei obiceiul, pentru edificare. Sunt atâtea tratamente pentru hemoroizi, încât e păcat să-l laşi pe necurat cu excrescenţe-n dos 😀 Te-ajut ?
Ma gandesc acum:daca dracul e draca si am gresit gaura, ne uitam in alt orificiu?:))
uoooi, pe-asta n-o stiam! eu raman frecvent cu ochii…. acolo ma uit?!? trebuie sa fie tare frumos de simt nevoia sa o fac atat de des =))
:)) Nu ești nici tu pe craca regulamentară …
=))
:)) Ce să spun – parcă îmi bâţâiau picioarele de copil – dar eu am avut întotdeauna lipsă de calciu. Funcţiona şi la mine plimbarea, dar mai ales faptul că, de obicei când ajungeam să mă plimb mai des, era vară, cald, fructe … şi asimilam tot ce avea organismul nevoie mai bine decât vara. Pe de altă parte şi acum îmi bâţăi picioarele când aud muzică bună şi-mi vine a dansa … Sfaturi – poate n-ar strica să vezi cum stai cu calciu din organism … sau poate fi doar un tic nervos, pe care să-l faci involuntar.