Mă ia mama în primire de cum intru în casă:
– Bine, mă, tu eşti om serios ?
– De regulă da… răspund în timp ce gâfâi să scot pe nas urcatul scărilor şi încep să mă dezbrac greu de prima rufăraie de pe purtător.
Pe mama însă nu o mulţumeşte răspunsul meu obosit şi mă ia la rost de parcă arătam fresh de când hăul:
– Laşi bilete prin casă, numai foi, foiţe, foicele, lipiciuri…
– Alea sunt post-it-uri, îi spun încântată că mi-am adus aminte cum le spune lipiciurilor.
– Naiba să le ia ! Ce contează? Contează că scrii peste tot !
Mă gândeam că poate am împrăştiat ceva pe undeva – lucru care nu-mi stă-n fire, pentru că-s destul de organizată. Colegii spun că biroul meu trage a sărăcie pentru că e în permanenţă curat şi ordonat, dar le-am explicat că un birou plin de hârţoage nu înseamnă o masă îmbeşugată plină cu bucate, cum rău le joacă imaginaţia feste lor. Neștiind de unde până unde e așa nervoasă, îmi trag șoșonii de casă în timp ce mama continuă:
– A venit administratorul azi să citească repartitoarele! A luat biletul ăsta de pe jos, a început să râdă şi m-a întrebat de ce am nevoie să notez aşa ceva…
Văzând cum arată peticul de hârtie, îmi dau seama că e unul dintre bileţelele lăsate în viteză pe birou. Probabil s-a făcut curent şi a căzut pe jos, nu înţeleg de ce e mama aşa nervoasă… Întorc hârtia pe cealaltă parte, văd ce am scris
şi îi răspund mamei:
– Aşa, şi? Am notat pagina la care am rămas în cartea pe care o citesc, nu pot să pun semn de carte în calculator !
Aproape că ar bate din picior de nervi, dar o rețin durerile de oase:
– Tu ai impresia că la pagină s-a gândit ăla când a văzut numărul de pe biletul tău ?!?!
😀 si eu tot pe biletele notez pagina la care raman cand citesc carti in format electronic, dar nu cred sa fi reusit performanta de a ramane vreodata la pagina aia 😀
:)) Presupun că tu stai cu gândul la număr, nu la pagină 😛
mai, am inteles din prima ca e vorba de pagina, dar n-as mai fi fost eu daca nu as fi inteles ca “limba noastra-i o comoara”…ca doar stii ca am avut profesori buni 😀
Ce administrator pervers aveti!!! Uite, eu, fata la locul meu, direct la pagina cartii m-am gandit cand am vazut numarul. Parol! :))
Uite, vezi ? Deci gândim la fel, p-ul e întotdeauna pagină 😀
Sigur, sigur… :))
Eu dacă aș fi fost administrator de bloc aș fi văzut în acel cod un cifru de card bancar. Cu acel cifru și un card gras aș fi avut câte 69 îmi pohtea inimioara. 😀
Administratoreala e pentru predestinați 😀
Stiam eu ca imi face bine sa intru aici, sa vad ce ai mai scris! 😀
De ce ?
Imi faci ziua mai buna!:)
De, Mixy, unii citesc cărţi, alţii repartitoare. Fiecare cu cultura lui.
În tot cazul, lângă număr e litera p, nu o săgeată, cum am cugetat?
Drept e că nu mă așteptam să arate ca o săgeată p-ul … Ce vrei ? Viteza și caligrafia nu se împacă bine 😀
Ba pardon ca “aceea” ar fi fost “poz 69” deci nu se pune :))
Bravos ! Nici nu mă gândeam la o abreviere aşa faină ! :))
Ei, de unde atâta noroc, să fie “p”-ul ăla! Şi “69” în plus!… ;;)
‘ e-te providenţa… #-o
:)) Păi normal că şi eu m-am gândit la pagină de carte 🙂 dar la mine nu-i de mirare. Amuzant este că până la aproape de final n-am înţeles care era problema mamei tale … 🙂 cu post-it-urile pentru că noi aşa notăm poziţiile de carte pe care le prelucrăm (cărţile nou intrate în bibliotecă vin pe facturi.. primesc număr în registrul de miscare a fondului şi fiecare stoc de carte are un număr de poziţie) Anual ajungem şi la celebrul număr .. discutat.
😀 😀 😀
Și iată cum sunt achitată de vină…
:))))) De luat aminte! Da’ chiar asa, la pagina aia sa ai bafta sa ajungi? Bine ca nu era 666.:)))))
666 mi-ar fi sărit și mie în ochi ! :)) Dar să știi că nu multe cărți ajung la pagina asta…
Biblia!
Şi-abia acu’ spui ?!?!?
Data viitoare sa scrii p68 bis, sa nu se mai iste asa polemici!:)
Și pe urmă să caut de nebună să dezleg enigma bis-ului ?!
Dezghetat administrator. Dar ma face sa ma gandesc… asta isi noteaza el pe biletele? Sa fie varsta de vina cu memoria ei? :))
Te gândești prea departe…
Pai eu sau el?? :))
Că n-ai putut să mai citeşti o pagină să fie rotund 😀
Eu nu citesc pagini pe rotund :))
Dar si mama ta are o imaginatie bogata, nu doar nenea ala:))