drumul chitanţei

By | 2013-06-05

Pentru eradicarea birocratiei, onor! exemplificăm calea scurtă către produsul finit al în unei chitante în era tehnologiei:

0. faci documentaţia, în cazul de faţă e o cerere de chemare în judecată – irelevant.  Bine că de-a lungul timpului mi-am făcut singură comentariile şi rezumatele la şcoală, altfel nu-i dădeam de cap acestei cereri!

drumul chitantei

1. te deplasezi la poştă să cumperi plic şi timbre, nu poţi face comandă on-line.

2. mergi la DITL (directia taxe si impozite locale, toate cu majuscule nu cum le-am scris eu) şi plăteşti taxa de timbru judiciar – eu de asta aveam nevoie, dar voi pătiţi ce taxă vă trece la momentul respectiv.

3. vii înapoi să completezi numarul, data chitanţei şi valoarea ei în acte, dai print, ştampilezi şi semnezi, plicuieşti şi timbrezi,

4. duci plicul la poştă şi le dai bani să ţi-l trimită la tribunal

5. plicul pleacă de la poştă la tribunal.

Pont: poţi comasa paşii 4 şi 5 dacă ai curaj să stai la coadă la registratura tribunalului.

 

Later edit: Trebuie să mai fac o chitanţă, să plătesc diferenţa până la suma corectă !?!!!!

😀

 

0 thoughts on “drumul chitanţei

  1. Roxx

    Asta insemnand o zi pierduta sau macar jumatate..

    Reply
  2. belgianca

    vezi daca nu ti-ai dresta chitanta sa se descurce singura?! trebuia sa o trimiti pe mamaie…

    Reply
  3. shori

    4 si 5 se pot comasa si cu 1, ca doar nu-ti place ata de mult la posta incat sa vrei sa te duci de doua ori 😀

    Reply
    1. mixy Post author

      N-ai cum, trebuie să vii s-o treci în toate catastifele, altminteri nu pricepe judecătoria că ai plătit

      Reply
  4. Roxana

    Eu sunt pentru coada de la tribunal – prea multe drumuri la poştă – unde este o persoană mai ocupată şi mai acră ca cealaltă, iar coada este mult mai lungă. Dar este o idee de viitor – toate chitanţele să fie toate electronice – dotate cu inteligenţă artificială şi care să meargă să îşi susţină cauza în instanţă :))

    Reply
    1. mixy Post author

      🙂 viitorul sună bine. La cât noroc avem noi, românii, posibil să umble chitanţa de nebună pe holuri, fără rezultat

      Reply
      1. RMDudu

        Hmmm… asa o sa apara si avocatii artificiali… complicam prea mult ecosistemul 😀

        Reply
  5. RMDudu

    Da’ ce chitanta e aia de-i trebuie chemare in judecata? Ca abia acum mi-a slabit dislexia…
    Si n-aveti si voi vreun “nea Vasile” care sprjina gardu’ firmei cat e ziulica de lunga si productiva? Sau vreo “tanti Jenica”…

    Reply
    1. RMDudu

      No, ca abia acum vazui poza cu “HOME”… e greu de la o varsta 😛
      Erata: in loc de “firmei” cititi “blocului, casei sau firmei”.
      Si e de notat ca nici eu nu lucrez la STAT… da’ identific rapid resurse umane nefolosite 😀

      Reply
      1. mixy Post author

        resursele nefolosite nu se mişcă decât pe bani sau ţuică. nerentabil.

        Reply
        1. Minnie

          Eu lucrez la stat si avem resurse umane folosite exagerat, pana cad late si chiar daca ajung la 16 acasa, nu mai sunt bune de nimic. Resurse care tin loc de 2-3 eventual cat mai multe resurse umane.

          Reply
          1. mixy Post author

            Oricât mi-ar părea de rău, m-ai uns pe suflet. Nu pot decât să mă bucur că se întâmplă şi la bugetari aşa.

  6. Rolling Ideas

    Eu chiar azi i-am trimis unui client o cerere de asta pe mail. Adică paşii 4 şi 5 au devenit un simplu mail cu documentul scanat.

    Sper că-i ajunge unde trebuie.

    Reply
  7. silavaracald

    Ei bine, pentru o cerere de-asta, am nevoie de cinci zile, că nu mă ţin nervii să merg în atâtea locuri într-o singură zi. Nu de alta, dar m-aş încleşta de gâtul vreuneia mai acre, ca alea de la Poştă.

    Reply
    1. mixy Post author

      Am învăţat să empatizez cu acriturile de la Poştă 😀

      Reply
  8. Hapi

    Avocata mea se ocupa de toate aspectele astea dar le stiu si eu 🙂
    Zilele trecute am fost si eu pe la registratura. De dimineata buna, am deranjat-o pe doamna care-si manca iaurtul si barfele

    Reply
    1. RMDudu

      Si n-ai intrebat-o daca barfele sunt proaspete? Sau daca le-a tinut la rece, ca sa nu se strice la stomac? 🙂

      Reply
      1. Hapi

        :))) cred ca erau proaspete. A durat ceva pana sa-i captez eu atentia.

        Reply
    1. shori

      n-ai de unde, stai linistita, e doar pentru localnici…voi astia care ati fost destul de inspirati sa plecati in afara sunteti din alt film, dar n-ai pierdut nimic, e doar modul nostru zilnic de distractie pe plaiurile mioritice 😀

      Reply
  9. Vienela

    Eu ma enervez doar daca stau la cozile interminabile si amortite de la posta, sa ridic vreun colet… Daca ar trebui sa ma ocup de toti acei pasi, cred ca mi-as iesi din minti.

    Reply
  10. George

    Este incredibil de complicat sa si ridici un colet de la posta in Romania. Am primit un colet pe o adresa care nu era a mea, pentru ca eram la cineva in vizita, insa pe numele meu. Eu, al carui nume era la destinatar, nu am putut sa ridic coletul cu buletinul pentru ca nu aveam acea adresa (la care a fost trimis in buletin). Am venit cu cineva care locuia la adresa respectiva sa ridic coletul, desi nu era numele lui pe colet. :))

    Reply
    1. mixy Post author

      Eşti un fericit că ai venit doar cu un locuitor de la adresă, putea să te cheme cu proprietarul sau cu administratorul 😀

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *