Dacă vă gândiţi unde să evadaţi în week-end din Bucureşti…gândiţi-vă bine. Noi ne-am gândit până când am luat-o alene către Băneasa. Ar fi vrut fi-mea să ne introducă în Zoo, dar îmi e atât de milă de animalele alea plictisite de acolo, încât n-am simţit nevoia să le văd.
Şi cum lucram în două schimburi să-i ţinem piept lu’ fi-mea la badmington ca doi părinţi bestiali ce suntem, numai ce apare la vreo 20 de paşi mai încolo o dacie papuc tuşind şi horcăind şi puf! puf! puf! poc!
Şoferul coboară, ridică nervos capota, face vânt să risipească fumul gros care iese de-acolo, apoi vine să-l întrebe pe Mixu dacă nu-l ajută şi pe el să împingă maşina.L-a privit ăsta de sus , de la părul blondiu şi năclăit de transpiraţie, până la pingelele care lipseau cu desăvârşire, pentru că omul umbla desculţ şi cu pantalonii sumeşi ca pescarii, aici, la marginea pădurii. Şi nu ştiu ce se ridică ăsta pe vârfuri să-i şoptească lui Mixu la ureche, şi-l văd p-ăsta emoţionat tot cum lasă paleta de badmington şi merge să-l ajute pe flăcăul aproximativ pescar.
După ce se uită sub capotă şi stabileşte că pacientul e crăpat gata, începe să împingă maşina, iar ăla îi tot dădea la cheie s-o ia. Tomberonul mai nu vrea, mai se lasă… Ar porni, dar nu ştie cum. În papuc stătea pe scaunul din dreapta o lady sau în orice caz una-n devenire, care trăncănea într-un telefon mobil.
Mă cheamă Mixu:
– Hai, fată ş-ajută aici, să scoatem cetăţeanu’ ăsta din rahat!
Merg şi împing cu gând că poate termină şi aia convorbirea şi se dă jos să ajute. Maşina hâr!hâr!hâr! poc! linişte…Tot n-o lua. Aia nici gând să coboare.
Mai împingem o dată. Iar hâr-hâr-hâr-poc!-şi-linişte. Mă ia durerile de contuzii şi mă nervozez cu simţ de răspundere în spatele papucului:
– Păi stai, mă, eu împing la tomberonu’ ăsta şi fufa aia trăncăne la telefon? Adică bolovanu’ ăsta fără teneşi îşi tratează muirerea ca pe-o prinţesă şi tu mă pui să-mping maşini, huh?!?
– Şşşşş…
– Ce Ş?! Ce Ş ?! Hai, că aşa e !
– Şşşş!…Taci un pic!
– Nu tac deloc! Nu mai şuiera ca şerpii la mine că nu tac!
Zdrang! se-aude uşa maşinii şi-o văd pe fufă pe tocuri de 15-20 cm cum îi face bye-bye şoferului nervoasă, îşi înfige cureaua poşetei în carotidă şi-o ia ţopa-ţopa în direcţie opusă.
Rămân tablou . Mă apucă regretele, că le-am stricat oamenilor armonia în relaţie şi îi şoptesc lu’ Mixu:
– Măh, i-a plecat muierea lu’ ăsta…
– Da. Abia a agăţat-o prostu’ şi i-a rămas maşina într-o bujie, n-a apucat să … nimic. O să-ţi mulţumească, cică a venit din nu ştiu care sat să agate una în pădure la Băneasa….
Belesc ochii ca copiii cuminţi, ăia care abia acum află de-adevăratelea povestea lui Moş Crăciun.
– Mami, mai jucăm badmingtooooon?? întreabă moştenitoarea de la distanţă
Mă las pe vine ţinându-mă de coastele traumatizate acum 2 săptămâni. Sunt teribil de afectată:
– Credeam că-l ajuţi numai din spirit civic, dar combinat cu ceva spirit masculin, ai fugit ca o gazelă întru salvarea speciei!
Nu-ţi face sânge rău, că l-ai scăpat pe “cetăţeanul rural” de cheltuieli peste bugetul lui lunar şi de neplăceri metafizice cu popa la spovedanie :)) Asta ca să nu pomenesc de riscurile la care s-ar fi expus folosind balonaşe de calitate inferioară 😀
De-alde ăştia merg la popă de 3 ori în viaţă: la botez, la cununie, la înmormântare.
De multe ori pasul 2 e pas 😀
Nu se vând balonaşe de calitate inferioară la Băneasa, ci dimpotrivă: sub formă de căţel, girafă … ai uitat de zoo?!
eram sigura ca nu era nicio “iubi”, in ziua de azi dacia nu mai atrage nimic :))
ah, fir-ar! mie nu mi-a mers mintea aşa repede ! ;;)
Mixi, ceea ce numeşti tu printre dinţii încleştaţi “spirit masculin”
ne-a salvat specia de la extincţie. Aşa că mulţumeşte-i lui Mixu
că şi-a făcut datoria de bun cetăţean şi că voia să ajute alt cetăţean
în încercarea lui de a repopula pădurea Băneasa, pardon, teritoriul patriei.
I-am mulţumit. Pe mârâite.
Măi, femeia avea dreptate. Ea era în timpul serviciului şi în fişa postului ei nu figura şi împinsul maşinii. Tu doar ţopăiai pe-acolo, relaxându-te. :))
Adică tot restul populaţiei putem să ieşim din tiparul fişei postului la nevoie, dar ea nu, nu ??
Si n-ai fost tu pe faza sa-i pui piedica, cat s-o vezi cazand de la inaltimea celor 15 centimetrii de toc? Ma bazam pe reflexele tale…:)Si mai voiai arte martiale!
La ce baftă am, cădea grămadă pe mine.
ba, mixy.
Incetand sa impingi masina ai facut un deserviciu enorm natiei si omenirii.
Daca macacul copula cu parasuta :
1- Inca o incarcatura de spermatozoizi ce nu se transformau intr-un macac imbecil ca tac-su.
2- Macacul se relaxa si nu cauta o femela cu un grad de imbecilitate egala cu al lui ca sa copuleze riscand sa ramana gravida aia iar dupa 9 luni = cretinel congenital
3- Macacul ramanea fara bani, dup-aia era obligat sa munceasca, nu sa faca prostii.
Ie-te, cer scuze speciei macaculomenească, na!
Dar or cu-o căcărează de cretinel la uşă or cu muncă sisifească, nu văd unde-i sporul?
Fruntaşii natalităţilor rămân aceleaşi naţii, munca/nemunca au acelaşi rezultat fără bani, aşa că…
Cool desenul.
😀
speram sa fie hot 😛
:))
eu cand am vazut desenul am crezut ca te-a muscat vreo capusa si ai tinut sa imortalitezi momentul :)) asa gambe frumoase avea fufi?sau ti-ai pus si tu putinel amprenta?
să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului:
de la brâu în jos era ok 😀
Pingback: Privind înapoi cu nostalgie – Silavaracald
Şi aşa vroiai sală – uite cum ai împins maşina fără să dai banii pe abonament.
Iar şoferul Daciei a scăpat fără să-şi facă păcate decât cu gândul, nu şi cu fapta 😀
Oricum făceam un soi de sală jucând badmington. E drept, mai mult mă ţineam de coaste decât să pocnesc fluturaşul…
Numai grija păcatelor acelui cetăţean n-o aveam!
Acum intelegi de ce are tot o amarata de Dacie, in secolul in care Dacia sta in ograda, pe post de cotet? Ca isi da banii la fufe prin padurile tarii. 😛