Anul trecut a dat mama comandă de o terasă provizorie în faţa casei lui mamaie, să poată sta mamaie la aer cu o vecină, două, de vorbă. Terasa ne cuprinde pe jumătate din membri familiei, asta dacă stăm aliniaţi în picioare, ca ţepii pe arici. Nu râdeţi, vorbesc serios, de câte ori ne-a prins ploaia acolo, am încăput îngrămădiţi sub streaşină, în picioare. Încă ăia de la marginea terasei chiar se fac fleaşcă pe coate, umeri…şi pe cur, în măsura în care ploaia răpăie pe jos.
Sub streaşină bălăngăne în adierea vântului o limbă de-aia lipicioasă de prins muşte. Scârboasă invenţie! Parcă-s mortăciuni pe bandă!
După ce că urăsc vietăţile astea, mai sunt şi multe ! Sunt vietăţi în faţa cărora mă trăsnesc instincte criminale ancestrale, adică în afară de faptul că nu scot chiote de războinic şi n-am costumaţie tărzănească pe posterior, totul duce cu gândul la crimă: reperarea inamicului, pânda, înarmarea, ochirea şi, în final, bubuitura.
Partea proastă este că armamentul din dotarea lui mamaie lasă mult de dorit, în sensul că ori de câte ori mă apucă vărsarea de sânge găsesc arme de genul unui plici anemic cu care musca se răsfaţă considerând că-i fac masaj tailandez în loc să vadă moartea cu ochii şi cam de câte ori am scos în uz acest plici, în vâltoarea pocnelii cu sete se rup şi bucăţi întregi de plici.
Şi musca bâzâie liniştită împreună cu alte 30…
Şi dacă totuşi încerc să-mi fac o armă mai acătării, pun repede mâna pe o revistă de 50 de pagini s-o împăturesc şi să dau cu ea, dar în plin proces de împăturire observ că: ghinion! revistei îi lipsesc primele 48 de pagini, aşadar depun şi arma asta.
Uneori mi se ia şi încerc ameţirea inamicului cu un buchet de celofan făcut fâşii pe un băţ ca să le sperii. Or de lene, or din obişnuinţă, vietăţile nu catadicsesc decât să se dea ofuscate un pic mai încolo după care revin în forţă.
Le urăsc. Nu pot să-mi pun un pahar de suc afară fără să vină armata de muşte. Se strigă una pe alta şi fac roată-n jurul meu. Mă enervează. Mi-e cald, le alung cu mâinile şi îmi este şi mai cald. Se întorc. Mamaie apare şi încearcă să mă calmeze:
– Lasă-le, maică, nu te mai supăra degeaba! Muştele sunt surioarele noastre!…
De câte ori am auzit chestia asta până acum? Păi să calculăm: câţi ani am, de înmulţit cu câte veri am fost pe la mamaie…
În timp ce eu calculez cam de câte ori am auzit de gradul de rudenie al muştelor cu neamul omenesc, mamaie se aşează pe un scaun şi trei muşte atacă o bubă de pe cotul ei înghesuindu-se să-i calce buba în picioare ca într-o orgie. Alte câteva poposesc bine în diverse locuri pe mamaie, pentru că e cald şi ea e bătrână, dacă nu-i intră în ochi, nici nu le simte, deci nu le deranjează.
Apuc una din cârpele de lângă puţ şi încep să spăl vasele, poate dispar nenorocitele astea. Mamaie îmi povesteşte că i-a mai cerut “10 mii” o juma’ de ţuică pentru că îi scoate tomberonul din curte până la drum, “Şi i-am dat, maică, ce să-i fac? Că uite, am nevoie…”
– Cine-i, bre, 10 mii? Ăla al lui Boschete?
– Da, fata mea, jegosu’ ăla…
Mamaie apucă bastonul şi se ridică greu. Apare mama şi o ia în primire:
– Bine, bre, ţi-am zis de atâtea ori să nu amesteci cârpa ta intimă printre celelalte cârpe ?!
Cârpa cu care frec dinţii furculiţelor se opreşte nedumerită în ligheanul plin de zoaie şi de vase, însoţită de un gând “Dă., Doamne, să nu fie asta aia intimă!”
Mamaie întreabă:
– Da’ ce, făi, maică. ştii tu care e cârpa mea?
Mă uit la mama, mama se uită la mine. Maţele se urcă uşor la nivelul gurii, pentru orice eventualitate.
Mamaie o ia uşurel pe aleea din grădină. Muştele o urmează : ajung la concluzia că muştele sunt surorile lui mamaie, nu ale noastre, ale celorlalţi.
Mai târziu îl pun pe Mixu să taie un pepene mare.
– Auzi mă, hai să-l tai în grădină, să nu mai fie muşte.
Zis şi făcut. Mixu taie pepenele în grădină.
Invariabil apare o muscă, apoi a doua… amândouă îşi strigă suratele….
Când roiul de muşte e în toi, o aud pe mamaie:
– Da’ de ce fugiţi făi maică aşa, prin grădină?
Înghit hulpav abundenţa zemii de pepene românesc de Dăbuleni:
– Păi fugim, mamaie, să nu ne prindă mătuşile astea…
Vezi dacă te-ai lăsat de fumat? Că, aşa rău cum e, obiceiul ăsta le mai alungă… 😀
Adică nu mai zboară multele pe sus, ciupesc pe la picioare, huh ?
dar pune bre plase la geamuri!
si la bunica-mea in dobrogea era la fel cu mustele. am o dexteritate la prins chestiile astea scarboase, ceva ce n-ai vazut in viata ta! 🙂
in casa nu prea erau, ca tinea plasa la geam si perdea la usa de la balcon, dar cum ieseam afara navaleau pe noi ca nebunele.
bre, nu ştiu cum să pun geamuri în curte.
ah, credeam ca si-n casa e problema cu muscaraia 🙂
in curte pune si tu un rahat intr-un colt, poate se aduna acolo si va lasa in pace :)))
pe aici prin oras, pe la terasele care vand inghetata, se pun niste galetuse cu sirop in ele, si o gaura pe laterala pe unde intra albinele sau orice alta chestie cu aripi, tentata de mirosurile dulci.
in felul asta poti sta linistit la masa fara sa te bazaie roiuri de zburatoare.
Are mamaie vreo 40 de găini care produc chestii în bucăţica lor de curte. Şi? Crezi că stau “mătuşile” numai acolo?
Ha ha ha! Matusicile zburatoare dedulcite la carne alba de bucuresteni stropita cu suc de pepene de Dabuleni… Imi venea sa-mi dau palme, desi in birou abia imi intra o musca pe saptamana :))
Iar carpa intima… Epic! 😀
Eu mă bucur că-mi lasă femeia de serviciu pânzele de păianjen întregi! 😀
Iete asa http://www.wikihow.com/Make-a-Fly-Trap
Se poate ocupa Mixy Jr. de experiment si, daca merge, mai taiati un pepene de veselie ca v-ati exilat rubedeniile astea 😉
Aia cu carpa ma prefac ca nu am citit-o… savurez o salata 😀
maaaaamă, câtamai proiectul!… :))
Te rog sa observi cu cata exactitate e descris fiecare pas complex 😛
O sa incerc! Pana acum, noi am incercat faza cu inghetata (am pus o cutie consumata langa masa noastra: nicio musca nu a fost interesata de inghetata) si faza cu coji de castraveti (tata zice ca in copilaria metoda asta era garantata 1000/100) dar degeaba. Ce mai merge cat de cat (muste tot sunt, dar mai putine) este sa ai prin apropiere o vaca care se balega. Doar balega nu e suficienta, “pe verificatalea”! Vedeti daca folosim prea mult spray-urile: devin imune si nicio metoda naturala nu mai tine!? Si iata cum platim noi pretul industrializarii …
va să zică muşte industrializate mă atacau pe mine ! …
Mamaia ta e criminala :)) Si nu de muste…
de suflete!…
=)) eu nu mai pot.am ras cu lacrimi.ce mamaie!!!bestiala.eu sunt un pic mai……diferita!? deci,care era carpa? ai aflat sau ai preferat sa nu mai intrebi? :)) referitor la muste aici nu prea sunt,dar poti sa imi trimiti tu daca vrei 😀
N-am mai întrebat, dacă ne-a lăsat aşa…
Zi fată, câte snopuri de muşte vrei? Dau gratis!…
gratis,gratis…dar cum facem cu transportul,ca…de! nu putem sa le transportam asa oricum :))
Si la mamaia mea, in Balta Brailei, e plin de muste. Norocul meu ca in ultima vreme n-am fost pe la ea decat in sezonul rece, dar in copilarie erau chinul vacantelor.
Pe mine ieşitul la iarbă verde mă chinuie îngrozitor din cauza insectelor
cred ca la un moment dat ajungi sa le ignori..
nici o şansă! astea-s mai rău decât picătura chinezească!
Nu am vazut anul acesta nici o musca, nici un tantar, nimic… Am auzit in schimb un greiere… :)))
Poti incerca un insecticid de la Bayer: Quick Bayt Spray ii spune. Se poate da si in spatii deschise, zic ei (dai pe peretii exteriori ai casei). Zice in prospect: “este recomandat cu precadere in sectorul zootehnic, la fermele de animale, dar si pentru locurile de depozitare ale diferitelor produse de origine animala ce atrag mustele sau a gunoiului”