Eu nu. Avem aproape anul fără animale în casă şi m-am obişnuit, nu crăp dacă nu stau cu grija unui animal de casă lângă mine. Mai stau uneori cu grija vreunei ţânţăroaice sau muşte rătăcite prin casă, pentru că îmi doresc să se aşeze pe suprafeţe cât mai plane şi mai lucioase, ca să nu fiu nevoită să le şterg icrele de pe cine ştie ce canturi după ce le omor… în rest mi-e bine.
Nu mai am grijile de dinainte.
Pentru că poate n-o să vă vină să credeţi, dar animalele, păsările, chiar şi peştii ăia muţi fac caca. Ăştia nu-s de pluş. În primul rând sunt vietăţi care fac caca. Să te gândeşti la ei doar ca la nişte suflete minunate, e la fel de boem ca atunci când îl vezi pe Moş Martin în realitate şi-l priveşti cu dragul cu care te uiţi la un ursuleţ de pluş. Sau ca şi cum şoriceii ar fi cu adevărat simpatici şi haioşi, şi nu te-ar mânca pielea când îi vezi. Iar veveriţele pufoase n-ar fi la bază din familia rozătoarelor. E ca şi cum chiar aţi mânca mâncare făcută de şobolanul ăla de Ratatouille şi v-aţi linge pe degete. Pe bune ?!
În afară de cimpanzei, veveriţe şi cămile am avut cam de toate. Fireşte, rămân la ideea mea, câinele rămâne prietenul de bază al omului, mai ales că nu oricine îşi permite să ţină un cal în casă (da, îmi plac şi caii. Ţie nu? )
Cu toate astea nu mai vreau câine. Îmi aduc aminte că abia aşteptam să crească fi-mea şi să scăpăm de pamperşi, mă săturasem de rahat. Deci în 2 ani mă săturasem să strâng după copilul meu, după sânge din sângele meu, carne din carnea mea, alea-alea de mia famiglia, şi cu toate astea am fost de acord să strâng căcat după un câine 14 ani de zile!!!
Nu pot să cred.
Retrospectiv privind, n-am fost sănătoasă. Cum de nu m-am gândit până acum?!?
Acestea fiind zise, nu mai vreau câine decât dacă aş sta la curte şi aş avea canalizare în care să se ducă mizeria fără să mă apropii de ea sau…
să fie un câine care nu face caca (dar nu de pluş). Deci cum facem?
atunci sa nu care cumva sa-ti iei porcusori de guineea! :)))
sa faca cacareze e principala lor preocupare. noroc ca seamana la consistenta cu pietrele. 😀
Păi şi care-i norocul? Poţi să le ţii de ornament?
norocu ii ca daca calci in ele nu se zborsesc de parchet. le iei cu aspiratorul :)))
îîîî!
Tinand cont de entuziasmul tineretii de a strange mult caca (vezi animale, copii etc., ca doar le vrei!), pot concluziona ca ai indeplinit varsta… maturitatii! 😉
Aşa se cheamă momentul din care nu mai vrei chestii pe lângă casa omului?!
Nici eu nu mai vreau!!! Si unul din motive ar fi cu ca, dar si cu pi. Dar si pentru ca “ea” nu va putea fi inlocuita de nimeni in inima mea.
Bref… de acord. Nici pe ea n-o înlocuieşte nimeni. Ar putea avea însă bunul simţ să nu mă bântuie câteodată 😀
Nici la curte nu-i chiar OK, iti spun din proprie experienta.
Daca rahatul este mai moale (da, nici un mamifer nu este scutit de cufureli) si nu e curatat rapid, vei avea parte de o balega puturoasa a carei crusta va crapa la contactul cu maturoiul si se va intinde cat sa te convinga sa bagi in functiune furtunul… In momentul contactului dintre apa sub presiune si materia fecala vei experimenta o subita ascutire a simtului olfactiv 😉 apoi vei constata ca Murphy a ramas in urma cu legile, dar ca mecanica cuantica ar putea explica (si chiar prezice) traiectoriile stropilor maronii pe raze imposibil de prezis deterministic.
Daca rahatul este foarte compact si solid (da, nici un mamifer nu este scutit de constipatie) va trebui convins sa ia calea canalizarii care, conform unei caracteristici perverse a Universului, va avea un “capac” cu orificii doar putin mai mici decat zisa aglomerare dejectionala… Ca solutii ar putea fi mentionate ridicarea capacului si/sau extrudarea materiei indezirabile prin orificiul/orificiile “capacului”.
Nu in ultimul rand trebuie monitorizata si “treaba mica” a mamiferului companion, stiut fiind ca daca apuca sa se invecheasca… poate face si curtea palatului Buckingham de nevizitat. Aceasta “treaba mica” trebuie spalata (a se citi “diluata”) in vederea scurgerii in civilizata canalizare.
Nu cred ca trebuie sa atrag atentia ca eliminarea completa a dejectiilor mamiferului companion din arealul vital comun este o datorie a mamiferului care si-a asumat suprematia, recte homo sapiens sapiens (desi repetarea lui sapiens ma duce cu gandul la un cantec cu “laleleleleleleleleleeeeeeeeeeee”), mamifer care are obiceiul de a delega sarcinile mai putin placute altor mamifere din aceeasi specie… cu diverse implicatii 😀
Toate neplacerile si inconvenientele de mai sus eu le dau uitarii cand ajung gafaind si leoarca de transpiratie acasa (bicicleta in Bucuresti, vara) iar mamifera neagra din curte da rapid 4-5 ture de bucurie apoi vine la scarpinat, in ciuda celor 10 ani si a catorva probleme serioase de sanatate.
Pentru conformitate, trebuie sa mentionez ca iubita mea soacra (care mai sta cu mostenitorul vara) ma scuteste de cea mai mare parte din corvezile legate de acumularile dejectionale de peste zi… si nu mi se plange decat daca trebuie sa examinez respectivele materii pentru estimarea urgentei vizitei la veterinar 🙂
=)) =)) =)) nu mai vreau nici la curte şi sper să nu ajung soacră de oameni care stau la curte !…
Băi, tu eşti zdravăn? Au făcut maţele mele feţe-feţe până la finalul comentariului tău!
Ma cunosti si inca (ma) intrebi daca sunt zdravan?!
ţ, ţ, ţ… în halul ăsta!…
esti tu prea sensibila…de la caldura
Noi avem 2 potai (batrane, e drept) si nu ne-a afectat niciodata faza cu stransul de ‘produse’. Pipi fac doar afara, pentru ‘felul 2’ exista punga ce se poate folosi foarte elegant si fara sa faca probleme. Mai greu e cu programul de plimbat (ai nostri ies de 6-7 ori pe zi), cred ca ala e singurul dezavantaj. Bun, si costurile umflate pentru asistenta medicala, am dat la bani pe veterinari de ne-am saturat.
Degeaba, nu mai am nervi de strâns după câine…
De 6-7 ori pe zi?! Aveţi nervi, nu glumă!…
Toata viata m-am intrebat cum or putea unii sa tina caini in casa. Acum aflu ca nici macar ei nu stiu, deci m-am mai linistit! :)))))
Moaaaamăăă! Ce fel ai spus-o!… :)))
Deci zici ca vei avea un caine, nu? Ca daca tu nu vrei si ea cam vrea…
A mea e inca mica si o mint cu plusuri. Un sac de plusuri, unele cat ea de mari 🙂
Nu, n-o să am un câine 😛
De ce nu-ţi iei tu un elefant? Îl duci la mamaie şi vezi tu cât trebuie să cureţi după el.
Dar îţi şi munceşte. Poate vrei să-ţi dea maşina într-o parte sau alta…
ştii că şi ăla face caca ?!
vreau pisicaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!dar cum sa il conving pe al meu,daca nici fata lui nu a reusit?imi poate spune cineva????
Nimeni, noi vrem câini 😀
sa stii ca nici eu nu m-am lasat impresionata de milogeala pumpkinei, in directia asta.chiar nu vreau sa ma gandesc la blana insirata peste tot si eventual placinte d-astea maro, iar sa ies afara si sa strang dupa bestie.. nici nu ma gandesc. racai destul rahat de pe poponeata pufuletelui.
Măh, mi-s dragi şi tocmai pentru că-s păţită nu mai vreau. Deci eu măcar am experienţă, tu ce scuză ai ?
Sa-l inveti sa faca la wc 😀
:))