Pe vremea când fata mea frecventa ilustrele bănci ale grădiniţei, a venit într-o zi acasă şi ne-a spus că a ascultat la grădy povestea „iedului cu 3 capre”.
Noi am început să râdem: „Du-te, mă, fată, că nu există! Poate vrei să spui Povestea caprei cu 3 iezi!”
Fata ne-a privit ca pe nişte ignorante şi fără să ţină seama de vorbele şi ironiile noastre ne-a făcut rezumatul poveştii iedului care avea 3 capre: mama, bunica şi mătuşa, care îl ajutau în absolut tot ce făcea, astfel că el era un puturos răsfăţat.
Dacă am auzit-o noi povestind aşa frumos şi logic, ni s-a părut normal ca povestea să existe. Chiar începusem să ne distrăm că şi ea e un soi de ied cu personaje pe lângă ea care s-o ajute la una-alta.
Adevărul e că într-o casă mai aglomerată, un copil mic găseşte întotdeauna măcar unul pe care să-l vrăjească să-i aducă un pahar cu apă sau care să-i bandajeze toată mâna pentru că are o mică zgaibă pe deget.
Am rememorat zilele trecute povestea iedului cu 3 capre pentru că a fost nepotul în cantonament la noi. De data asta caprele au fost: verişoara(fi-mea), mătuşa (eu) şi bunica (maică-mea). Nepotul ne-a tratat cu multă dragoste, în sensul că a profitat de slăbiciunea noastră şi şi-a bătut joc de noi grosso modo:
– Mamaieeee, ai făcut mâncăică?
– Da, nepoate, ţi-am făcut mâncare!
– Bine, mamaie, da’ acuma poţi să-mi faci şi mie catofi păjiţi?!
Mă-sa mare a mârâit cu indulgenţă.
Seara, după nişte jeleuri dulci l-a luat durerea de burtă. Se învârtea pe lângă mine şi mă vrăjea întruna că face caca, mergea la baie, se întorcea înapoi, astfel că m-a enervat:
– Băi, ştii ceva? Poţi să faci pe tine! Eu nu mai vin cu tine la baie!
Şi-am dat să plec din uşa băii, dar m-a oprit cu o privire de câine bătut. Apoi mi-a spus:
– Teaba ta, da’ nu e bine! Dacă nu faci caca cu mineeee…. Nu mai vin la tine!
La aşa un şantaj ce naiba să mai zic?
– Bine, mă, hai că fac caca cu tine!
L-am aşezat pe colacul de wc, iar el se ţinea de braţele mele. Dacă am văzut că nu face nimic, am zis să-i induc starea şi am început să screm “îîîîî”, iar el s-a schimonosit după mine până a început să facă. În timp ce scremea de zor, a avut o revelaţie:
– Îîîî… Da’ tu îîîî… de ce faci caca, hîîîîî…dacă nu eşti pe veceu?!
Nu ştiam de ce să mor mai repede: de râs sau de miros? Că scot nişte chestii din ei ăştia mici, zici că mănâncă numai cârpe!
De distrat s-a distrat cu fi-mea alergând-o prin parcul de joacă şi tăvălindu-se amândoi cu maşinuţe prin casă. Cel mai mult însă şi-a dorit să meşterească la roata de olărit cu care se distra ea acum nişte ani de zile.
Nepotul a priceput că acolo e rost să facă el cu mâna lui nişte oale, astfel că în următoarele câteva zile a repetat ca o moară stricată pe lângă noi: ” O să facem tigăi!”, ” O să facem tigăi!”, iar în urechea fetei mele ţăcănea ca o soacră: “Când facem tigăi?”, “Când facem tigăi?” “Tu n-auzi?!… Când facem tigăi?”
Fata amâna momentul, tocmai pentru că ştia de câţi ani stau bucăţile alea de lut la păstrare.
Şi pentru că nu mai scăpa de el, a început până la urmă operaţiunea de înmuiere a lutului, numai că ăla nu se lăsa înmuiat, nepotul nu mai avea răbdare şi-i făcea creierii pilaf:
– Ai zis că facem tigăi şi tu te joci singu_ă, fă_ă mine?!? Ce faci cu apa aia?
– Ai răbdare!
– Hai mai ‘epede! Hai, te mai joci cu apă ?! Am zis că facem tigăi !
Şi-a pus fata apă până a ieşit un fiasco, o mocirlă bună de distrat porcii. De nervi că nu se mai întăreşte acum şi dornică de aventuri copilăreşti, i-a şoptit complice:
– Îmi pare rău, dar tigăi nu mai ies din asta. Nu vrei tu să ne jucăm cu mocirla asta ca doi porcuşori?
A privit spre ea cu toată maturitatea celor 3 ani etate din dotare:
– Tu vei să pun io mâna pe mudăiia aia ca să mă mudăiesc ?!?!
Ce precoce si haios este :)))
E! Şi-i place între femei … 😀
:)))))))))))))))))))))))))) fir-ar a naibii de roata olarului ca mi-a mancat zilele :)))
Si mie! :))
Primul ghem de lut a zburat de pe roată şi l-a şters tata de pe toată suprafaţa şifonierului :))
Trebuia să-i explicați și voi, competent, ca-n reclama aia de la tv: „Murdăria e bună!”
V-ar fi mulțumit apoi ani la rândul mumă-sa. :))
Noi aşa am vrut, să plece cu o educaţie “sănătoasă”, dar el nu şi nu…
Vrei sa auzi una si mai tare?:))
Am doi nepoti gemeni de 2 ani si 6 luni care nu suporta sa se murdareasca nici macar pe talpa de la incaltari. Am fost la tara in vara si au calcat in gainat… =)) Deci eu radeam cu lacrimi si bunica-su ii stergea din 5 in 5 minute pe talpa. Termina cu unul venea al doilea. :)) Nu merg pe jos cand ploua afara pt ca se murdaresc de la noroi :)) Si lista continua :))
:)) aoleeeeu! Curăţenia asta in extremis! Nu tu o murdăreală, un anticorp, acolo?
O mămică se văita de fie-sa de 5 ani că se şterge după ce face pipi cu un sul întreg de hârtie igienică, pentru că se simte udă.
Am zis că mor de râs.
Ce mult mi-as dori si eu o roata din asta. Nu am avut niciodata si imi placeau mult emisiunile de la enciclopedia despre olarit. Mai ca m-as pune pe fapte, dar am o problema: au refulat prea mult lipsurile copilariei si fi-miu mi-a spus-o in clar ca jucariile pe care le cumpar, le cumpar pentru mine (sau taica-su). Foarte marea majoritate a lor ii plac si lui si ne jucam impreuna cu mare pofta. Mda’ e orgolios. Si nu recunoaste ca sunt ale lui. Zice ca-s ale noastre (eu si tac-su), ca sa aibe motiv sa ceara ceva nou. Asa ca, gata cu jucariile. Are destule. Sa primeasca doar de Craciun, Paste si de ziua lui, ca e arhi suficient. Si asa nu mai avem unde le pune. Mai face cate ceva de mi se umfla estemul de mandrie si atunci ii zic: la ce renunti (dam la alti copii mai mici sau mai saraci)? Ca sa iti iau ceva nou … ca mi-a placut …. si ii zic ce isprava m-a lasat paf (in sensul pozitiv). La aproape 40j de ani mi-am luat si eu o amarata de tableta (Archos, nu Apple). Ca nu am mai rezistat, toata lumea din jur are iar eu nici macar smart telefon nu mi-am luat ca nu-mi trebuie sa fie smart ci doar telefon iar din ala aveam. Sa vezi la el ce pretentii are… ca e tableta lui (are 7 ani). Imi monitorizeaza strict timpul la care ma joc cu ea si cere dublu pentru desenele lui animate. Coarnele sunt cam mari si din material dur. Am facut treaba buna, n-am ce zice. Dar acum lucram din greu la taierea lor.
Nepotelul tau e tare smecher si rasfatat! Mai vreau “citate” din el!
Hahaaa!.. Va să zică te-a pus la respect! Să ne spui şi nouă dacă reuşeşti să tai din corniţe 😀
Cât despre nepot, aş vrea eu să spun mai multe, dar la ce debit verbal are, abia-abia mai reţin câte ceva!
:)) eu tot nu inteleg ceva?! ai facut caca cu el sau nu?
n-auzi că puţea ?
De cantat in duet am mai auzit dar de scremut pe doua voci nu!:)Facand abstractie de miros nu se putea folosi materialul rezultat pentru roata olarului?:)
Ba da, dar şi ăla trebuia înmuiat :))
V-o învârtit nepotul pe degete pe toate trei de numa’ :))
Să ştii că da!
:))))) Cu un asa nepot nu ai cum sa te plictisesti. Eu am trecut ieri prin niste chinuri fantastice cu nepotul lui Mihai, care a vrut sa vada de la oa 10 si pana la ora 16 leii din pozele de pe pinterest. La fiecare poza tipa: si ăta, uite ăta, si ăta! 🙂
Stai să vezi când e şi cu sor-sa!…