Sunt o fire alergică, eu nu mă pot înarma cu sprayuri cu piper în drum spre muncă ci cu câte un crod de pâine pentru huidumele de la un colţ de instituţie. Dacă le dai câte un dumicat, reuşeşti să treci teafăr pe partea cealaltă fără să le mai vezi colţii rânjiţi până-n gingii la gambele tale (cu condiţia să nu fii pe bicicletă).
Azi erau toţi maidanezii cuminţi, nu scoteau un sunet, aproape ca nişte căţeluşi. O fi din cauza mitingului de diseară din Romană?!
Simt ca sunt in pericol,,
Tu sau ei?!
ei, simt periolul.:P
Sa-i ia naiba! Am ramas cu sechele de frica de caini tocmai in Bucuresti, acum vreo 10 ani. Cand si-a ranjit gingiile la mine am simtit ca intru in pamant. Nicaieri nu am vazut caini atat de agresivi!
Când e haită, da, mi se cam duce şi mie curajul!…
Pai… sa-l verific si eu azi pe maidanezul care a primit un picior sub barba pe la 20km/h (eram pe bicicleta si aveam un camion in stanga-spate, iar el atenta la adidas si gamba). Daca mai sare la mine si azi, cobor la el si cu pompa…
Mi-a zis un coleg ca pe la Gara de Nord se afla un magazin in care poti gasi bate telescopice… cica au si o “maciulie” interesanta in capatul fara maner 😛 Iata o scula multifunctionala!
Aşa trebuia să începi: că e multifuncţională! :))
Mai sunt atâtea alte pericole pe drumurile capitalei…
O pompă din asta îmi trebuie şi mie. Am în drum spre servici 3 câini care mă au vizor când trec cu bicicleta. Teoretic aparţin unei spălătorii auto (cu casa patronului deasupra), practic sunt în stradă.
Am şi maidanezi (câini), dar şi boschetari (oameni). Pompa ar fi binevenită în orice caz 😀
Ar trebui să iasă şi ei la miting şi să ceară ca Organizaţiile şi oamenii care i-au luat în grijă să se ţină de cuvânt.
Nici noi nu-i vrem pe străzi, dar cred că nici ei, câinii, nu vor.
Si am revenit la subiectul meu favorit… 😀
wow! trăieşti?
” VREM RIDICAREA DEFINITIVĂ A CÂINILOR MAIDANEZI DE PE STRADĂ! ”
Foarte bine. Cine ii prinde, in ce ii transportam si unde ii ducem? Noi avem 8 hingheri si o duba.. Dar e frumos sa visam utopii.
Dacă s-ar da 5 euro de câine adus, să vezi dereticare pe străzi. Păi se curăţă străzile de pet-uri pe câţiva bănuţi, darămite pe 5 euro! Zic şi eu…
O sa fie bataie intre tig..rromi pe cateii cuminti din fata scarilor de bloc. La aia foarte agresivi din zonele industriale, lacuri, parcuri, paduri nu se baga nici dreaq.. Acolo sunt haitele de 20-30 de dulai cu spume la gura. Si daca prindem 50-100 de caini zilnic nu rezolvam nimic. Nu inseamna ca maine vom avea 70 de mii minus 100. Se inmultesc la loc.. Singura solutie e sa ii prindem pe toti intr-un interval scurt. Si, din nou, cine ii prinde? In ce ii transportam? Unde ii depozitam? Nu merge sa ii impuscam pe strada sau sa le infigem toporisca in cap. Inainte de eutanasierea facuta “conform normelor”, trebuie depozitati undeva. Cei 70 DE MII de caini..
Ne depaseste foarte tare problema asta. In mod sigur nu suntem in stare si sunt convins ca si peste 2-3 ani cand va mai muri un copil muscat de caini, vom fi exact in acelasi punct ca acum, discutand aceleasi fantezii, organizand proteste pe facebook.
Dacă legea zice că în 7-10 zile fără stăpân sunt buni de eutanasiat, se mai golesc adăposturile. Dacă stăm şi ne văităm, facem ce-am făcut şi până acum.
Cât despre căţeii cuminţi din faţa scărilor, amenzi să-i usture şi-n!… Adică AMENZI.
7-10 zile?! Si o ora e prea mult pentru capacitatea noastra de depozitare 🙂
Se golesc adaposturile care nu exista.. Tu stii vreun adapost in proximitatea Bucurestiului? Am auzit de unul singur care poate “adaposti” vreo 200. Adapostul de la cutu-cutu. Adica fix zero. 200 la 70 de mii este de fapt zero. Nu e vorba de vaitat, ci de acceptat realitatea. Putem sa tipam pe facebook pana ne crapa plamanii. Asta nu inseamna ca facem ceva. La fel de bine putem sa tipam ca nu avem campioni mondiali la surfing. Acelasi rezultat..
Mmmm…bine. Şi-atunci ce facem? Îi punem direct pe banda de tăiere ? Iar nu-i bine, n-avem ce face cu atâta carne :-&
Dacă începem chestia asta AZI şi treaba merge încet, dar sigur, în maximum 10 ani scăpăm de grijă cu tot cu ce se nasc între timp şi cu adăposturile care se pot face.
Dacă nu facem nimic, în 10 ani o să mergem în haite la muncă, să nu ne pape dulăii. Se mai nasc şi niscai arme între timp, iaaaar nu-i bine… ;;)
Ai altă idee?
sa trecem la treabă ! :))
Daca aveam vreo idee, fii convinsa ca nu o tineam doar pentru mine :))
Asta cu rezolvatul in 10 ani iar nu ma prea incanta. Un maidanez oricum are speranta de viata la 3-4 ani cel mult. Se imbolnaveste, il calca masina, mai mult de 3-4 ani nu cred ca e media de viata. Problema e ca sa puiesc foarte eficient. In 10 ani deja se schimba vreo 3 generatii de caini.
Aveam asa: 8 hingheri, o duba, 200 de locuri in adapost si 70 de mii de caini. E prea complicata problema pentru mintea mea limitata. Dar promit sa imi tatuez intr-un loc special numele celui care o rezolva 🙂
M-a muscat un caine prin 2007, au iesit latrand 3 javre dintr-un colt umbrit si unul m-a capsat din spate, la gamba. M-am pricopsit cu un anti-tetanos si 3 anti-rabice. Poate-mi explica vreun aparator al maidanezilor ce vina am avut eu, o femeie mergand civilizat, linistit, pe o strada banala, ziua in amiaza mare !
Dupa episodul asta, m-am zbatut luni de zile, gravida fiind, cu un pui de cutzu mic, raios si puricos, sa-l ajut sa traiasca, sa se vindece, sa fie cutzu frumos si sanatos. Deci nu poate zice careva ca-s o nenorocita fara suflet, pusa pe genocid cainesc. Am cerut atunci ajutorul ONG-urilor, paginilor de FB dedicate, Politiei animalelor. Toti au zis NU, unii chiar devenisera agresivi si certareti, de parca ii ^%&* si nu-i platisem! Am scos la liman amarata de catelusa si soarta a facut sa ne iasa in cale un tip care se ocupa cu adoptii internationale. A plasat-o la Germanica, treaba lui daca pe bani au ba, asta pentru mine n-are importanta. ONG_urile-s de cacat, la fel ca si oligofrenii aia de de bat cu pumnu-n piept pe reteaua de socializare ca ei fac si dreg din dragoste pentru animale.
Imi plac cainii cu stapani responsabili, de restul nu ma mai intereseaza, am ajuns sa traiesc in spaima din cauza lor. Zilnic imi modific traseul, in functie de maidanezi si m-am saturat. Mi-e mila de ei, dar mai mila mi-e de mine.
Si punctul cel mai sensibil este ca sunt mama si tresar la fiecare iesire cu bebe pe strada. E perioada cand invata sa mearga si facem slalom printre potaile din parc. O ridic in brate de n ori cand trecem pe langa un caine, o ridic in brate cand maidanezii se iau latrand isteric dupa cainii cu stapani (e o adevarata aventura sa ai caine si sa vrei sa-l scoti in parc)… o s-o tin in brate si cand va putea merge singura, de frica sa n-o agate vreo javra.
Zicea o tanti la teve azi “viitorul tarii sunt copiii, nu cainii!” Nu ca-s eu patrioata pamantului, da’ baba are dreptate. Ma rog, cu exceptia in care nu ajungem sa crestem maidanezi ca sa-i vindem pentru blana sau pentru cina asiaticilor.
Educaţia copiilor se face cam aşa: ai grijă la răpitori (de organe), violatori, drogaţi şi la câini!
BTW, ador câinii, dar asta n-are nici o legătură cu logica şi bunul simţ
Aveam o cunostinta care lucra la primarie si avea si ecarisajul in subordine. Se adunau cainii de pe strazi intr-o veselie. Si intrebau babutele pe la bloc ce fac cu ei, sa nu-i omoare.El le zicea “cum sa-i omoram? ii luam si le dam tratament, medicamente de intarire. Asa de bine-i intarim…”Acum nu-i mai “intareste” nimeni.
zici că-i război
100 % eutanasiati. prind 100 azi si ii si eutanasiaza.eu nu cred ca e asa de greu.ce e cu atatea explicatii???ce referendum???direct la treaba!!!!!
dacă n-o lălăie amânând problema şi nu cheltuie nişte bani aiurea, nu-i româneşte ce se întâmplă.
Da, si eu sunt de aceeasi parere. Referendumul asta e doar o modalitate de a mai freca belengheru’ o perioada, ca cica tre’ sa vada ce zice vocea poporului.
Din pacate nu exista conditii pentru a-i putea tine pe cainii adunati de pe strazi nici macar o zi, daramite 7-10 zile.
Imi plac animalele, mereu adunam de pe strazi pui d-astia fara sanse, pe care ii duceam la veterinar, ii despuricam, ii vaccinam, dupa care ai mei ii plasau colegilor de serviciu care aveau curte.
Am fost muscata de multe ori, cu toate ca nu ii provocam in niciun fel pe cainii de pe strada.
Cel mai rau a fost pe undeva pe la Unirii, cand mergeam linistita pe strada si o haita a venit tiptil dupa mine, si au sarit brusc si m-au muscat. M-au atacat toti, intelegi? Daca nu era un nene badigard sa-mi sara in ajutor, acolo imi ramaneau oasele.
La cateva saptamani dupa trauma asta, ma plimbam prin Cismigiu cu un prieten. Pentru ca era iarna si frig, am intrat la restaurant la Carlo (parca asa ii zice). Cand am iesit, un caine mare s-a repezit la noi. In speranta ca voi trece peste frica de a fi muscata, i-am vorbit frumos cainelui, ba chiar l-am lasat sa ma miroasa. Numai ca animalul m-a muscat. Norocul meu a fost ca aveam o geaca foarte groasa si rezistenta pe mine, dar chiar si asa, am purtat vanatai si urme de colti vreo luna pe antebrat.
Sora-mea a avut piciorul sfasiat, bine ca nu i-au sectionat artera, frate-meu a fost si el muscat..deci n-am cum sa nu fiu de acord cu orice fel de masura s-ar lua, pentru ca strazile sa fie sigure pentru oameni.
Am păţit-o de multe ori să mă văd în mijlocul lor şi să-mi ţâţâie curul de frică. Numai printr-un noroc chior nu m-au muşcat maidanezi până acum.
am patit-o si eu Craciunul trecut 🙂
La începutul anului m-a muşcat o potaie în lesă 😀
Cei de langa blocul meu au alta strategie… S-au scindat in grupuri mai mici, sa nu mai spuna lumea ca umbla in haite… 🙂
S-au şmecherit potăile ! :))