Mârâia mamaie că nu mai venim să batem nucii de la poartă? Că lumea care aşteaptă maxi-taxi în staţia de la ea din poartă, aşteaptă ce aşteaptă, apoi de plictiseală mai adună şi din nucii ei fu-băg-alea-etc.
Necaz mare, domnule! Ăsta da motiv serios. Ne-am înfiinţat deci cu mic cu mare să batem nuci.
Îmi plac foarte mult pomii ăştia, ţin umbră toată vara, fac o minunăţie de fructe, necazul cu ei e că se fac peste măsură de înalţi. În timp ce căutam prin curte un par ţeapăn, românesc, să pot da în ei cu simţ de răspundere, tata s-a întins pe-o pătură să-i vadă mai bine, fi-mea se conversa cu prietenimea pe messenger, sms-uri, facebook , viber şi whatsapp simultan, Mixu luase poziţie de operator de telefonie pe telefoane şi alerga după semnal prin curte, pe mama o trimisese mamaie pe undeva şi nu se mai întorcea.
În loc de par ţeapăn am găsit o beldie lungă şi uscată şi m-am pus pe treabă. Mamaie zicea să nu prăpădesc ăla, că era arac bun. De trei ori am dat şi de trei ori am rupt aracul bun de putred ce era, astfel că dacă-mi puneam mintea puteam juca ţurca cu resturile alea de arac. Nuci nu dărâmasem nici vreo 10.
Am mai plecat o dată prin curte şi m-am întors cu o ţeavă care mi s-a părut mie că e mai deşteaptă, dar nu era, pentru că de câte ori dădeam, ţeava se îndoia, dar nuci să cadă mai ba.
Vă spun cinstit, aş fi luat o grindă dacă aş fi fost în stare s-o ţin în mână de grea ce era.
Greblam să adun alea 10-15 nuci din iarbă, şi, supărat că nu reuşesc nimic, îmi ia Mixu grebla din mână şi o aruncă frumos spre coroana unuia dintre nuci. Grebla pocneşte, cade, şi o dată cu ea cade şi o mână de nuci.
Fericit că merge cu grebla pe post de minge de oină “Uite, vezi?! Vezi??”, aruncă şi a doua oară cu grebla-n nuci, numai că acum rămâne grebla frumuşel între coroanele celor 2 nuci. Îmi venea să… râd? Am nechezat uşurel, un soi de râs a pagubă, ştiam ce urmează.
Şi a urmat:
– Hai, iubita, urcă-te tu în pom, că n-are cine…
Am mormăit fu-băg-alea-etc. şi am început să aburc în pom ca o maimuţă împănată pe ici pe colo cu grăsime – or să mă urce ăştia în pomi până or să se fărâme crăcile sub mine. Cu chiu cu vai, încurajări de jos şi bombănind ca babele, am ajuns la crăcile cu pricina, dar nu reuşeam să conving grebla să coboare dintre crăci. Doamne, câte i-am promis şi ea nimic! Până la urmă am zis:
“Dacă te găseşte mamaie în pom, ai ras cuiu’ că te dă la lemne de foc ca pe nimic!”
Am zguduit şi am dat spre greblă de mi s-a urât. Ţin să vă anunţ că înainte de a mă urca aveam o mare problemă: despre orice alte fructe aud că se merge la cules, numai la nuci se merge la bătaie. Acum am înţeles de ce. Încercam să le scutur din pom ca pe corcoduşe. Pfff! Ţi-ai găsit! Abia- abia picau alea uscate bine-n coajă. Să ajung la ele nici nu se punea problema printre ramuri dese şi noduroase.
Mai trece vreme şi apar băieţii de la lumină, se caţără pe stâlpi să umble pe la sârme. Îi vede mamaie şi atâta-i trebuie, că ce caută cu scara pe stâlpul din faţa porţii ei? “Păi mamaie, să vezi, că avem treabă, suntem de la lumină, c-o fi, c-o păţi…”
“Da? Atunci daţi şi-n nucii ăştia că nu pot să-i bat, uite ce bătrână sunt!”
Băieţii s-au executat şi-au luat scara lungă şi rabatabilă cu care veniseră şi au pocnit crăcile de câteva ori.
Hă-hăăă! Veselie mare! Curgeau nuci într-o veselie.
În timp ce năduşeam să le aşez în târnă, mamaie a mai venit cu o a doua târnă şi le lua de la mine şi le punea la ea.
– Douăşunu, douăjdoi…
Nu-mi venea să-mi cred ochilor! În loc să mă ajute, le număra!
– Mamaie, ce naiba faci?
– Treişcinci… Număr, nu vezi? Unde-am rămas?… Hai să zicem patruzeci. Patruşunu…
– Păi de ce le numeri, bre?
– Ca să fie numărate! Deci câte erau? Cred că cinzeci. Aşa… cinzeşunu…cinzejdoi…
Acum inteleg de ce sunt asa scumpe la piata . La piata platesti si furca si batul 🙂
Ba cred că-i plătești și pe ăia de la Renel cu ocazia asta. :))
cu timbru verde cu tot ! 😀
Las’ ca stiu eu persoane care numara cate sarmale pun in oala…. Tb sa te plictisesti rau de tot sa te apuci de numarat de astea. :))
Mai facea si mama treburi d-astea. Era curioasa cate sarmale mananc eu, nu cate a facut ea. Spre exemplu, la ultima oala a numarat ea ca am mancat vreo 30 in 2 zile.Ce vrei, sunt la dieta…
Eu am fost amu două săptămâni la cules de nuci (sublinez cules) căci la mine s-a urcat un băiat în nuc, s-a legănat de vreo trei ori în nuc şi pe jos au curs nucile într-o veselie.
Nu se poate! Aveţi pui de nuc sau ce? Ăştia au crăcile foarte întortocheate, sunt înalţi şi nucile stau pe vârfuri. Pot să le bălăngăn până îmi vine acru, că se bălăngăne şi ele în ritmul impus de mine.
Este foarte înalt…probabil ca nucile erau mai uscate. Plus că tipul care a scuturat nucul era cam slăbănog.
Am adunat vreo doua găleți de nuci fără să ne chinuim cam mult. Stai aşa că weekendul ăsta urmează partea a doua la cules de nuci…să vedem dacă ne mai iese figura
Adică ce vrei să insinuezi cu “tipul slăbănog”?… 😕
:)))) N-aveai popartzag d-ala sa le culegi una cate una pana mori…deci clar de azi inainte o sa folosesc un nou cuvant FUBAGALEA!
N-avem popârţag :))
Fubăgalea e un cuvânt codat 😛
gresit!!! “Fubăgalea” e marca inregistrata mixy :))
draga mea, laura M… dacă n-ai fi, ar trebui să te inventez 🙂
am cules si eu, dar de pe jos 🙂
Le adună şi acolo lumea care aşteaptă în staţia de maşină.
si noi am batut nucile. cu ghioaga. am luat un retevei si il aruncam in nuc. cand nu mergea asa ma suiam in nuc si scuturam jos reteveiul, asta pana am dat de un par destul de lung si cum is cea mai inalta din grup am fost aia de-o avut febra la maini. Si da, asta se facea pe dn 1A :)) ca n-avem curte, n-avem nuci :))
păi zi şi tu:
ghioagă nu,
popârţoagă nu,
normal că a rămas grebla crăcănată-n crăci.
Data viitoare adun şi eu de pe deneu, poate am mai mult spor.
Zici că găsesc şi ciomege pe traseu ?
Zii mersi ca nu s-a apucat sa numere si prunele sau corcodusele cand le-a adunat :))
Aia mai lipsea! Albeam după primul sfert de găleată :))
Ei, de-o asezai pe-o ramurica nu mai avea timp de numarat nuci
Nu stă pe rămurică :))
Nu-mi pot da cu parerea pana ce nu vad o poza cu nucul. Trebuie sa vad cat de mare poate fi un nuc mare…
când mai merg, fac poză 🙂
Asta cu număratul e tare. Mi-am adus aminte de-un banc – foarte departe totuşi de subiect:
“Intra un om in magazin si isi ia 2kg de mere 3kg de portocale si 1kg de banane. Cand ajunge la casa omul ii cere casierului sa împacheteze fiecare fruct separat. Casierul tace si face, la care omul se mai uita ce se mai uita si il intreaba pe vanzator:
– Ce e ala mărunt si negru?
-E mac, da nu-i de vânzare!!”
Cât despre bătutul nucilor, am fost şi eu în copilărie la bunici şi-am dat după nuci cu-n retevei care a ajuns în curtea vecinilor, mai, mai să pice pe vecina, care-şi vedea de treaba ei prin grădină. De picat, n-a picat, dar vecina tot a îngenuncheat de spaimă. Până la urmă, unchiul meu s-a dus să aducă un par sănătos. Parul a fost sănătos, dar nu destul de lung. La noi n-a venit nimeni de la curent, cu scara lungă. S-a suit vară-mea în nuc, a adus parul, după care a cerut grebla. A făcut treabă mai bună cu grebla, dar i s-a agăţat între ramuri şi pas s-o mai dea jos de-acolo. Până la urmă au zis că vor chema nişte tineri (prieteni cu vară-mea) care să ajungă mai sus în nuc. Că era tare înalt şi avea o coroană largă. Într-o încrengătură de pe ramurile de jos stăteam eu vara să citesc. Era confortabil, lat şi neted locul în plus era umbră, răcoare şi mirosea a bine. Mulţumesc că m-ai făcut să râd, că mi-a trezit amintiri frumoase. Mă bucur că te citesc 🙂 Toate cele bune familiei Mixy şi las-o pe mamaie să numere nucile, sarmalele, poate se înmulţesc 🙂
“”E mac, n3n0r0c17 0n@n1s7, si NU e de vanzare decat la tona, ca m@-7@!” 😀
Vanzatorii de azi nu mai au aplombul de altadata 😛 Le-a ramas doar lacomia si prostul gust 🙁
Oricum, nucile sunt bune cu vodca sau coniac… sau cu miere si vin rosu… sau doar vin rosu… sau doar coniac… dar daca e vodca, mai bine cu nuci 😀
Mă Dudule, eşti praf! Cât dreak ai băut?? :)))
Săr-na, Roxana, vă întoarcem urările de bine.
Cât despre număratul nucilor, înţeleg că sunt zone unde se vând nucile la suta de bucăţi.
O fi şi asta o treabă…
Nucile proaspăt culese sunt extraordinare.
Păcat că nu pot sădi un nuc în balconul meu…
Dar cu grebla ce-aţi făcut? A rămas în pom, ca toată România? 🙂
am reuşit s-o dau jos. ce chin!…
:))) vai, m-am imprastiat de ras la faza cu numaratul! :)))
eu nu. n-am avut vreme de împrăştiere.
Mai, nucii nu se bat! Nici nu trebuie sa ai nucii tai, ci dealurile potrivite in jur. Iesi din casa pe la 4-5 dimineata, cand dorm pana si cocosii. Urci dealul, te asezi sub nuc si pipai cu picioarele. Unde simti mogaldeata, te apleci si bagi in sac. Trebuie sa le numeri acasa, dar numai in cazul in care vrei sa le vinzi tiganilor care umbla din sat in sat in cautarea nucilor. 🙂
păi şi nu sunt pline de furnici ?
Asa sunt batranii
Numărăcioşi?