– Trebuie să conştientizezi treaba asta, trebuie să ai grijă anul ăsta, anul ăsta s-a schimbat schimbarea şi ponderea mediei de la evaluare naţională, acum este de 75% din capacitate, îmi spune doamna profesoară.
– Doamnă, sunt perfect conştientă. Spuneţi-mi încotro s-o iau. Pe cine îmi recomandaţi? Unde s-o meditez?
– Aaaa… Locurile s-au ocupat…
– Deja?
– Păi… din clasa a V-a încoace s-au tot ocupat. N-o să mai găseşti meditatori… îmi pare rău…
– Cum, doamnă?? Şi copilul meu???
– Îmi pare rău…
copilul tau nu are nevoie de meditatori, e doar o moda. stiu ca o sa-mi sara multi in cap pe tema asta. si pe “vremea mea” se purta pregatirea de la clasa a V-a altfel “nu intra copilul la liceu bun”. am avut ambitie sa nu fac pregatire, faceam si sport de performanta, am intrat la ce liceu am vrut (cel mai bun din oras) in primii 30, asigurandu-mi locul la prima clasa-de infromatica. daca invata la clasa si are note bune pe merit e suficient. Bafta si multa ambitie pentru copilul tau. ps. la afisarea rezultatelor mama a avut o discutie cu o mamica “sigur nu intra fara pregatire”; copilul ei nu a intrat iar maicamea (dragalasa de felul ei) s-a dus si i-a zis: “a mea a intrat la informatica, doamna” ;))
:))
se intra cu medii mari, mi-e si mie teama…
Cu ce învaţă în clasă, nu cred că ia 10 la examen.
Asta e si problema mea. Adica faptul ca ce se preda la scoala este mult prea putin. Deci, chiar in cazul extrem, in care baga la cap 100% din ce i se preda la scoala, este insuficient. Pe vremea nostra era arhi-suficient sa iti faci datoria si sa inveti ce se preda. Aici sunt de acord cu Cami. Pe vremea asta, e cumplit! Nu stii incotro s-o apuci. Eu m-am gandit sa-mi recuperez culegerile si sa ii mai dau suplimentar din ele. Numai ca nu mai am culegerile de clase mici iar materia se schimba in permanenta. In plus, ai mei ajungeau acasa la 16:00 hai la 17:00. Eu ajung la 19:00. De unde naiba energie sa mai faci lectii si sa-ti convingi plodul sa faca si ceva suplimentar? Si inca al meu e miiiic si foarte constiincios. Sa vedem ce o fi cand ajungem la etapa exemenelor. Problema e si a parintilor ca nu incearca sa influenteze sistemul. Unul, doi, trei, patru … 1000 de parinti izolati pe ici pe colo nu ajung. Si mai sunt si o gramada de parinti care rezolva problema cu banul. Si o rezolva pana la a asigura un job pentru plodul cu patalama dar fara ceva solid in cap. Cum sa te lupti singur?
Profa ei de mate îmi recomandă să ne descurcăm singure, ca şi până acum. N-am curaj. N-am timp. N-am nervi. Eu zic că un şut avans exigent, pe materie, e binevenit.
eu zic sa-ti dai un sut in funduletul cu aripioare (si nu la always ma gandesc) si sa faci ca si pana acum cu curaj. profesorul de la pregatire ii da doar exercitii la rezolvat acolo, respectiv acasa. poti sa iei si tu o culegere sa-i spui sa faca de la 1 la 5. mai ales daca profa de la clasa ti-a dat “ok” cauta, cel mult, prof de romana. acolo poate chiar are ce face cu copilul, sa o ajute sa dezvolte, sa creeze etc (chestii care oricum mami le are in sange). Multa bafta si incredere in voi.
ce uşor e de zis!…
“din clasa a V-a încoace s-au tot ocupat” Aaa?! Cum adica din clasa a cincea? Meditatii la tabla inmultirii, la Capra cu trei iezi?
Cam aşa. Rezultatele sunt aceleaşi, nu simţi că un copil a luat-o în faţă, că lucrează suplimentar…
Chiar râdeam cu fata mea, i-am spus să mai întrebe prin clasă cu cine se meditează colegii. Cică: “Mami, ăştia-s praf, ce încredere să ai în profesorii ăia?”
exact din motivele astea tot comentez pe aici. am avut si eu colegi care au facut pregatire din clasa a 5-a si erau praf. cand copilul nu vrea poti sa-i pui 10 profesori, ca toti vor spune acelasi lucru putin voalat. junioara ta are creier si poate singura, eu sunt “idolul” ei de mult :))
I-auzi, junioare, nici pe blog nu scap de fanii tăi !!!
Pai asa i-am invatat pe profesori inca din timpurile comuniste. La ce sistem de salarizare au astia din invatamant, ar fi trebuit sa fie cu totii in strada de acum niste ani buni! Au avut si o lege care nu s-a aplicat (cu marirea salariilor). Cum adica sa meditez copilul si copilul sa aiba rezultate mediocre la scoala? De ce-i mai dai banul? Din prostie iar prostia doare crunt. Si cand prostia e colectiva se repercuteaza si mai abititr asupra celor care nu se aliniaza prostiei. Imi pare sincer rau ca nu vin cu solutii/propuneri constructive … dar nu am … in afara de sa te increzi in intuitie si sa zici mersi ca ai copil intelegent si constiincios. Nici nu vreau sa ma gandesc in ce pozitie se afla un parinte care este constient de mediocritatea copilului si de faptul ca scoala nu-l sprijina.
Mă, eu cred că părinţilor le place să dea bani, altfel nu-mi explic.
Dacă mi-ar veni bani degeaba, poate i-aş da şi eu la fel, dar mă doare sufletul când ştiu că sunt munciţi până la fiecare centimă
sunt de acord cu tine mixy, parintilor le place sa dea bani. si da, e usor de zis cand nu esti in oala. eu am facut-o si mi-a iesit, sper sa fie si ficamea la fel de ambitioasa ca mine… noroc ca mai am de respirat cativa ani 🙂 ce activa sunt azi :))
văd-văd
Mda, s-au schimbat multe de cand am terminat eu cu scolile, probabil. Pe vremea mea se faceau meditatii intr-a opta si a doispea. Inainte de examene, DOAR pentru examene. Pregatire pentru un liceu bun si pentru o facultate buna. Am avut totusi colegi care nu au facut o ora de meditatie in viata lor si au intrat la cele mai bune facultati din Bucuresti. Nu are rost sa ii torni elevului matematica si romana cu palnia in capsor inca din clasele mici. Un an de meditatii este suficient. Daca intr-un an de meditatii nu reuseste sa-si puna la punct farama de materie pentru examenul de capacitate, poate are talent in alte domenii; nu matematica si lb. romana sunt punctele lui forte.
Nu vezi că acum toţi sunt deştepţi şi nu au chef de calificări şi meserii?!
Cât despre fi-mea, ţinteşte sus, trebuie un ghes acolo…
“calificari si meserii” sunt toate 🙂 Bine, mai putin daca esti project manager assistant sau alta denumire din asta din 3-4 anglicisme care inseamna ,de fapt, nimic.
Poti sa tintesti sus si fara matematica si lb. romana. De cand sunt mic am tot observat mentalitatea asta la majoritatea parintilor. Nu conta ca esti foarte talentat la sport, muzica, desen. Nu nene, tu trebuia sa inveti perfect matematica si romana pentru MARELE EXAMEN. Sportul, muzica, desenul oricum erau condierate materii de umplutura, erau complet neinteresante pentru parinti. Doamne fereste sa fi mers dupa primele 8 clase la un liceu sportiv, sau cu profil vocational. Erai considerat prostul orasului. Nu ai fost in stare de ceva mai bun, nu ai stiut matematica si romana, de-aia te-ai facut pictor sau handbalist.
Si mentalitatea asta are si cazuri extreme. Multe! Colega de-ale mele din gimnaziu, olimpica nationala la lb. romana in clasa a saptea si intr-a opta, “sfatuita” de parinti sa mearga mai departe la clasa de mate-info. Pentru ca acolo se intra cu notele cele mai mari, deci aia era cea mai buna. Nu conteaza ca tu esti cel mai bun din tara la romana. Du-te si invata mate-info ca aia e cea mai buna pentru toti, se stie!
Pana si profesorii te indrumau asa. Daca aveai peste 9.50 la capacitate si alegeai in liceu o clasa cu profil uman, strambau din nas, mai ca iti dadeau si doua palme sa te trezesti la “realitate”. Da cum sa mergi la uman cu media asta asa de mare?! Esti nebun? Du-te copile la real, ca acolo sunt clasele bune!
Rezultatul: Dupa vreo 20 de ani de mentalitati din astea sanatoase, avem zece ingineri pe un loc de munca disponibil, profesori si medici incompetenti (incompetenti fiind un eufemism in cazul multora), sportul e la pamant, la fel si muzica, arta si restul domeniilor rezervate celor incapabili de altceva. S-a facut pictor unul care nu a mai avut loc pe la alte scoli, iar viitorul Grigorescu a ajuns un inginer mediocru, somer.
Trebuie să ai veleităţi pentru arte. Le tot cauţi, în timp, dar dacă nu le găseşti?!? Poate i-ar fi plăcut să cânte, dar dacă nu e, nici Dumnezeu nu cere. Cât despre sport, ce să mai vorbesc? Ea nici nu are voie.
Uite, anii trecuţi spunea că vrea la filologie, pentru că îi e frică de bacul la mate-fizică, după care a stat ea şi s-a gândit că n-o să fie nicicând în stare să tocească la istorie-geografie, pentru că ei nu-i place să tocească.
În plus, ce viitor are pe filologie?
De un an de zile mă bate la cap că vrea la mate-info, pe programare, că e de viitor, că acolo sunt bani – ştie cazuri.
Şi-a ales deja liceul pe considerente de : promovabilitate la bac, distanţă de casă, parcuri apropiate :D, activităţi pe lângă cursuri.
Ce naiba să mai zic? Crede-mă, tot ce fac eu, e să o susţin.
Da’ cum adica s-au ocupat? Asa multi copii sunt, de nu mai fac fata profesorii? Nu cred. Incearca in alta parte, la alte scoli, eventual la profesori de liceu… Eventual, incercati sa va “combinati” (2-3 copii la sedinta de meditatii), daca altfel nu se poate.
păi să-ţi explic:
1) vreau prof de gimnaziu (un prof de nivel superior are explicaţiile pentru un nivel superior)
2) din 6 profi de mate dintr-o şcoală, e bătaie pe jumate, cei cu reputaţie, care explică bine şi nu-ţi trimite copilul terorizat acasă şi nici nu se apucă să-şi amestece în ciorba de pe foc în timp ce i-a dat copilului tău un exerciţiu de rezolvat
3) nu pot să o trimit să bată Bucureştiul în două până la domiciliul profesorului, pentru că programa şcolară nu prea lasă timp de făcut naveta la meditaţii 😀
4) combinaţiile în 2-3 înseamnă atenţie acordată pe din 2 -3, eventual pe bani pe din 2-3 + 30%
5) caut, caut…
uf… in generala am facut numai un an meditatii la mate, intr-a VIII-a, si asta pentru ca chiar eram catastrofa (am aflat asta cand profesoara noastra s-a retras). Cand a venit profesorul nou si ne-a evaluat, am fost intai lovita in orgoliu, apoi am suferit pentru ca mi-am dat seama ca e posibil sa ratez admiterea la liceu (asta se intampla acu’ vreo… multi ani avand in vedere ca eu am vreo 16 ani pe un picior). Oricum, in anul ala am recuperat enorm, cu un profesor debutant. Initial am facut meditatii numai eu, apoi, pentru ca era foarte solicitat a intrebat daca suntem de acord sa incercam varianta de grup (2, 3 colegi). Mai tarziu, in liceu, s-a repetat povestea cu pregatirea foarte slaba la fizica, de era sa raman corigenta. Am reusit cu greu sa obtin 5-ul, apoi pentru ca vizam politehnica, am decis ca-i cazul sa fac meditatii si acolo. Am avut o super-profesoara, i-as da numele, dar… In fine, ideea e ca facea grupe de 5-6 copii cu care lucra simultan. Nu aveai cum sa nu tii pasul cu ceilalti. Pur si simplu, doua ore, cat dura sedinta, erau irosite pe un singur copil; nu avea ce face timp de doua ore numai cu un copil. Apoi, intr-a XII-a, am facut meditatii la mate cu o studenta de la ASE, la mate & economie. La mate am dat un mega rateu la bac, m-am ales cu putin sub 7, iar la economie am luat putin peste 9. La mate am facut greseala sa-mi intrerup lucrarea si sa ajut un coleg, n-am mai repetat isprava si al economie si mi-am vazut de treaba mea. Si ea lucra cu grupe de cate trei (si la mate, si la economie), iar daca te evalua si erai mult sub ceilalti, te “muta” singur. Bine, proful de mate venea acasa, fiind proful de la clasa, avea numai elevi din aceeasi zona, le cunostea foarte bine capacitatea si nivelul de pregatire, si ne adunam la cine avea posibilitatea sa gazduiasca timp de doua-trei ore studiosii, iar in liceu, mergeam noi la meditatoare acasa (si la cea de fizica, si la studenta). Chestia e ca si acum mi se pare grozav faptul ca o studenta reusea sa pregateasca elevi pentru bac (nu stiu de ce eu, copil fiind, n-am prea fost incantata de ideea de a fi pregatita de un alt “elev”, ceva mai mare, dar tot elev), dar nu a dezamagit. Spun asta in ideea ca si la ea am ajuns prin cunostinte, intreband in stanga si dreapta, si avea un tarif mai mic decat profesorii. Ma rog, cre’ ca pricepi tu ce-am vrut sa zic cu toata povestea asta…
am înţeles, poţi face treabă bună şi cu debutanţi 😉
Din păcate, mulţi părinţi dau din buzunar bani grei pe meditaţii, pentru a avea conştiinţa împăcată: “Am făcut tot ce-am putut”. Dar. în cele din urmă, dacă plodul nu vrea să înveţe, poţi face câte eforturi vrei şi rezulatatul va fi nul. Mai întâi vezi dacă fata are nevoie, dincolo de temerile tale. Dacă ajungi la concluzia că într-adevăr are lacune care trebuie eliminate, vezi dacă fata vrea să înveţe. Abia atunci să-ţi pui problema căutării unui meditator. Şi meditatori sunt mulţi.
corect! si fata nu are lacune ca e desteapta si constiincioasa. se stie :))
Cami, zici c-o vindem, aşa o lauzi ! :)))
Intreab-o pe junioara daca simte ea ca trebuie ceva in plus,cred ca poti avea incredere in parerea ei.S-ar putea sa se simta mai sigura pe ea cu un plus de ajutor.Eu am lasat-o pe fiica-mea la meditatii pentru linistea ei si a noastra.Nu stiam sa o ajut,asa ca…Bun,dupa o vreme,a spus ca nu mai vrea.De ce? Pentru ca restul nu isi faceau temele pentru meditatii si copiau de la ea.Nu le dadea,se suparau.Nu treceau mai departe cu materia ca restul nu intelegeau.A spus profesoara s-o las in pace.A intrat fara probleme la colegiu,apoi si la facultate.
Daca tinteste sus,ajut-o.Mai bine,ca sa fii cu sufletul impacat.Ca nu e in regula ce se intampla la clasa,ca ar trebui sa fie suficient ce se preda acolo,asa este,subscriu.Poti sa schimbi ceva? Nu.Imi vine greu sa cred ca nu se mai gaseste niciun loc,vezi Doamne,toate-s ocupate…ma leshi…(nu tu,profa).
Păi aia e, că ţinteşte sus şi probabil simte nevoia să i se dea încredere.
dar optiunea “meditatii cu studenti” nu exista? sunt sigura ca-i mai ieftin, si de gasit s-ar gasi mai usor. asta daca e chiar nevoie de meditatii.
nu stiu, n-ai povestit multe despre fiica-ta, dar din ce-ai zis, sunt sigura ca ii merge mintea-brici. un copil atat de inteligent (nativ) n-are nevoie decat de un mic impuls, eventual, pentru a capata incredere in fortele proprii. cred sincer ca nici nu prea are cu cine se compara la scoala. din pacate in ziua de azi, majoritatea copiilor sunt robotizati, ori fiica-ta gandeste, si asta probabil ca o si face sa isi puna la indoiala aptitudinile.
eu sunt un mare fan al fiica-tii si al tau, sa stii. cred ca iti lipseste timpul si energia pentru a fi “calare pe situatie”, insa e destul de mare incat sa poata evalua situatia si singura. eu zic sa ai incredere si sa o intrebi unde simte ea ca ar avea nevoie de ajutor. apoi vezi cum gasesti o studenta care sa o ajute, si care sa vina la voi acasa, sa nu mai piarda copilul timp alergand prin Bucuresti.
tin pumnii!
Săr’na de aprecieri. Ne-am gândit şi la varianta asta, dar ne-am fi dorit din când în când o evaluare justă, făcută de un om avizat. Să vedem…
Urât e să fii într-o incertitudine!
te inteleg perfect! aici conteaza fiecare an, inca din clasa 1, pentru ca in clasa a 5-a, deja sunt repartizati in functie de medie, spre alte scoli. ca sa mearga mai departe la o scoala buna, trebuie sa aiba 1 pe linie, cel mult un 2 la o materie (aici cea mai buna nota e 1). deci si pe noi e presiunea cat malu’, mai ales ca ma uit in cartile de scoala ale pumpkinei, si-mi dau seama ca uneori nu inteleg cerinta. bine ca o intelege ea, totusi :))
poate acolo au parte de o repartiţie sănătoasă, aici încă se lucrează la idee.
Ma gandesc la faptul ca intr-o epoca a internetului nu stiu daca mai e cazul sa bagi in meditatii. Vremea de meditatii era mai de mult: la clasa a 8-a pentru treapta I, la clasa 10-a pentru treapta a II-a (asta au scos-o intre timp) si la bac pentru ca acolo mai te pregateai pentru facultate. Erau culegeri, gazeta matematica…numai sa fii facut si sa fii stat sa rezolvi (Nita si Nastasescu, Gheba, Ivanca Olivotto)….mai luai o problema din culegere pe care nu stiai sa o faci si te duceai la profesor sa intrebi macar cum sa o incepi….si iti dadea sau nu-ti dadea raspuns mergeai la altul si tot te rezolva in 5 minute.
Acum pe internet gasesti si probleme si rezolvari, rezumate la romana si nu stiu chiar daca mai e cazul sa plusezi bani in buzunarele lor. Hai sa zicem ca bagi la o luna pentru evaluari si sa-ti spuna pe ce sa mai insiste.
2-3 la o sedinta de mate nu-i tocmai pe placul meu pentru ca daca tot dai banii pe ora aia macar profesorul se focuseaza pe nivelul copilului tau. 2-3 de acelasi nivel e greu de gasit. Asa il bagi la scoala particulara si e acelasi lucru cu 2-3 la meditatii. Chiar daca invarte proful in ciorba in timp ce-i da o problema copilului tau macar atunci cand revine din invartitul ciorbei ii gaseste doar rezolvarea lui nu inca 2-3 asemanatoare…..iar cand baga unul din aia 2-3 un raspuns spontan nu-i debusoleaza pe ceilalti.
mi-ai răscolit amintirile cu gazeta matematică 🙂
E bun internetul, dar nu e literă de lege. E şi multă mizerie pe lângă.
Căutăm…
eu nu pot decat sa va urez bafta.o sa fie bine,junioarea e fata desteapta!!!!!!!!
săr’na! :*
Te duci frumos la un profesor si-l iei cu binisorul, cu chestii diplomate precum: stiti, vrem doar cateva teste ca sa fim linistiti si doar daca se impune cateva ore suplimentare. Succes!
gând la gând :)) exact asta am vorbit adineauri cu o profesoară ! :))
Uite asta a fost unul din marile motive pentru care am decis sa plecam din tara: muuuuulta materie bagata pe git copiilor indiferent de inclinatie si talent, si pentru ce? Ca sa reuseasca sa ajunga in final la ceea ce si-au dorit, o facultate unde in veci nu vor avea nevoie de mate, de exemplu, decit poate de chestiile de baza, normale, sau nu vor avea nevoie niciodata sa stie ce dracu e aia o asonanta, cu care i-a stresat profa de romana, s.a.m.d., iar dupa ce termina facultatea romaneasca sa constate ca il asteapta fie un salariu de rahat in Romania, fie daca vrea sa plece in alta tara il asteapta diferente de dat si lupta grea de dus ca sa-i fie recunoscute studiile de la noi. Sistemul de invatamint din Romania scoate fie genii fie copii super satui de invatat excesiv si fara rost, care se revolta si nu mai invata nimic! Si placerea descoperirii de lucruri noi,placerea de a invata de dragul invatatului, unde dracu e in nebuneala asta cu meditatii si meditatori si alte rahaturi, scuzata-mi fie intrebarea…. Nu cunosc inca bine sistemul englezesc, abia am sosit si noi aici, dar cred ca daca ai lor, cu creierul lenes de la exces de fast food (si nativ lenes….), sint in stare sa intre la renumitele Cambridge si Oxford cu atita materie cita se invata la ei pina la 18 ani, ai nostrii romanasi isteti de ce n-ar fi? Recunosc ca in primele zile eram cit se poate de stresata cind veneau copiii acasa fara teme de facut! Sau cu teme pe net! Dar am constatat ca fac esentialul! Fara balarii inutile. Deci… sper sa fi facut alegerea corecta, ca pe mine sistemul romanesc de invatamint m-a stresat groaznic de 7 ani incoace, de cind fata mea cea mare a inceput scoala.