Se spune că în vremea domniilor lui Ţepeş pedepsele sale crude asupra hoţilor erau atât de eficiente, încât puteai pierde o pungă de galbeni pe stradă şi o găseai în acelaşi loc peste 3 zile. Foarte frumos. Văzând portofelul de care m-am împiedicat azi dimineaţă, i-am spus femeii de serviciu în timp ce coboram în continuare, să se uite în portofel, poate are carduri, ceva, şi vede al cui e, să-l returneze. Aş ajuta-o, dar sunt în întârziere (ca de obicei, nu cobor niciodată scările ca un om liniştit).
Femeia s-a dat un pas înapoi speriată:
– Fugi, de-aci, vrei să zică lumea că am luat bani din el? Libertatea mea e mai importantă!…
Am dat din mână a lehamite şi am fugit în continuare.
În staţia de tramvai aglomerată cineva şi-a uitat geanta agăţată de balustrada refugiului. Câţiva oameni au văzut şi se îndemnau unul pe altul să se uite în ea după acte şi s-o returneze proprietarului . Tramvaiul a venit, închesuială mare, oamenii au urcat, geanta a rămas stingheră pe balustrada refugiului.
Şi mă gândeam: să ştie Ţepeş că am evoluat în aşa hal încât ne e teamă de frica legii şi nu a trasului în ţeapă!…
Voi vă gândeaţi la altceva?
Mda, nimeni nu se amesteca, nimeni nu vrea sa fie implicat. Dar avem pretentia ca ceilalti sa intervina , sa sara in ajutor cand suntem noi in cauza. Geanta aia putea ajunge la sofer, mi se pare cel mai simplu.
Era în staţie, nu în tramvai. Ce s-ar mai fi bucurat şoferul să primească o geantă moca! :))
Aa..am inteles gresit 🙂
Eu cred ca sunt dusi cu pluta, pur si simplu. Pe cat sunt de nesimtititi aia de sus, pe atata sunt de fricosi cei de jos. Eu din pacate sunt dintre cei de jos :)))
M-am gândit la toţi Sfinţii din calendar până m-am prins cine sunt cei de sus.
E clar, trebuie să mai beau o cafea :))
Nimeni nu vrea să se implice în nimic, de teamă că-i va căuta DNA-ul. Acesta este efectul faptului că suntem într-un stat de drept, în care ni se înregistrează convorbirile telefonice, ne sunt filmate mişcările pe stradă şi că, în curând, fiscul poate intra în casele noastre când vor muşchii lui. La mulţi ani, România!
Decât să dea cu subsemnatul la Poliție, mai bine așa… Lumea se grăbește…
Nici în Occident nu-i altfel, ori la ei nu-i stat polițienesc cum se sugerează că ar fi la noi. 🙂
Fiica unei colege si-a recuperat buletinul: in autobuz a ramas fara portofelul cu acte, bani si carduri. Cineva l-a zarit pe jos (evident ca fara bani si carduri), l-a luat si a avut inspiratia s-o gugaleasca pe fata. A gasit-o pe fb, i-a dat un mesaj, s-au intalnit si… asa a scapat de n drumuri pentru buletin, legitimatiile de la facultate, biblioteca… Fata s-a bucurat de veste, in schimb colega mea o sfatuia sa nu mearga la intalnire, daca-i chiar hotul? Fata a mers la “intalnire” insotita de prietenul ei, iar cel care i-a recuperat actele era o persoana de buna-credinta.
Eu am gasit un portofel in drum, cu tot cu bani si acte.
Am cautat femeia in Pagini Albe dupa numele si adresa din buletin, am sunat-o si am stabilit un punct de intalnire sa i-l returnez. Era asa de grabita cand ne-am intalnit incat nici n-a zis multumesc, dar …… ideea e ca n-am avut de-a face cu subsemnarea la Politie.
Eu cred că geanta a rămas acolo până când unul mai înfipt şi-a înfipt mâna în portofel, s-a servit cu ce a avut nevoie…asta dacă nu şi-a însușit-o cumva.
Eu de când eram mică găseam diverse 🙂 Întotdeauna am reuşit să dau de proprietari. Asta mi s-a întors de mai multe ori şi am primit şi eu lucruri uitate înapoi. Nu ştiu Ţepeş ce-ar zice, dar fiică-mea acum vreo doi ani, când şi-a uitat geanta, cu bani şi cu aparatul foto a fost teribil de fericită când cei de la poliţie au sunat-o să vină să-şi ridice poşeta. Nu ştim cu exactitate cei care au găsit-o şi s-au chinuit s-o predea, erau, după spusele poliţiştilor nişte tineri care erau în vizită prin Deva şi se grăbeau şi ei să plece. Le sunt foarte recunoscătoare.
vai de noi!!!!daca nu furam,nu ne intereseaza.din pacate….