Se zice că atunci când a împărţit darurile către oameni, Dumnezeu l-a blagostovit pe bogat cu galbeni, iar pe sărac cu junghi şi neamuri. Pe neamuri e bine să le cunoască, pentru că, de exemplu, unii s-au înmulţit şi prin grădinile altora nu numai ale lor, de aici şi poveţe de genul:
– Fiule, dacă te duci la dans în satul de la Miazănoapte, vezi să nu te încurci cu una blondă, ochi verzi, 2 ani mai mică_ca tine, o cheamă Aura şi are nişte gropiţe mortale în obraji…. Da, da, nu te uita ca tâmpitu’ la mine! Deci nu te da la ea, că aia e sor’ta!
Oricât de indicat ar fi să-ţi ştii neamurile, cred că nu există om să nu aibă neamuri de care să-i fie ruşine că sunt înapoiaţi, nebuni, căzuţi în freză, lăudăroşi sau care îţi calcă pragul când ţi-e lumea mai dragă – cine n-are parte de de-ăştia înseamnă că nu-şi cunoaşte rubedeniile, altfel nu-mi explic. Uite, mie cel mai mult şi cel mai mult pe lumea asta îmi place de soră-mea, poate şi din cauza faptului că am fost crescute de părinţii noştri, deci scriem corect, suntem oarecum aproximativ zdravene la cap şi gândim aproape la fel când nu gândim total invers.
În rest, potop! Mi se întâmpla bunăoară să-mi stea în gât când vedeam un like pe facebook şi un comentariu de genul:
„Team văzut în pozele de ieri, mai spart ce te-ai îngăşat bine arăţi!”
de la vreun neam, şi chiar dacă ştiam că era un comentariu sincer, tot îmi stătea în gât şi le corectam mesajele, mi se părea că mă trag în jos şi râd cunoscuţii de mine. Chiar aveam o problemă când le trimiteam eu mesaje sau comentarii: cum să fac, să risc să scriu corect şi să nu mă înţeleagă sau să scriu pe limba lor?!
Mă, şi sunt mulţi!
De la o vreme încoace însă, au început să-mi placă şi cele mai nasoale dintre neamurile mele. Aproape că o să încep să ţin la ei. Pentru că indiferent cât de agramaţi sunt, măcar ai mei nu spun chestii de genul:
„Mancateas p… ta, mare sukarime ce fel arati ! Pupateas la …”
Deci, slavă cerului, măcar în neamul meu nu sunt canibali, da?
ROTFL
Bine ca n-ai canibali in neam 😀
Hai, nu mai da din coadă!
Lasă că și eu am de-astea.
Deunăzi, o vară de-a soțului mei, cam oligofrenă de felul ei, una căreia nu i-a prea plăcut școala, dar care a fost suficient de iute de șale ca să toarne un plod căruia nu-i știe tatăl (nu-l știe pe bune, nu face pe nebuna!) s-a găsit să-i comenteze, pe FB, Peștișorului ceva de genul „Fapte, nu vorbe!” Bun, că nu se nimerea de nicio culoare sintagma ei cu tema postată, nu prea mai contează. Doar că Peșty a proiectat 1/3 de avion de vânătoare, apoi a coordonat construirea lui în mod direct. Plus alte chestii pe care le-a mai făcut în viață… Dar deh, pe FB e permis orice!
Sau alta! O verișoară de-a mea s-a apucat să pună o poză cu mine din anii liceului. Și m-a mai și tăguit, nu cumva să-mi scape; s-o vadă toți prietenii mei la o adică. Poza aia era din categoria „de rupt și ars”, dar deh, acum a trebuit s-o „admire” toată lumea. 🙁
Dilit! Dilit! Haid!
Horror, măi nene…
SLVC, poti scoate tag-ul de pe poza… vezi si tu ce se mai poate acum (daca n-au schimbat iar ceva aia de la feisbuc”.
Da’ e horror verisoara… numa’ buna de trecut pe lista neagra 😀
Hihi… io nu m-am imprietenit pe fb cu neamurile. Afar’ de sor’mea (nu se pune la socoteala pentru ca nu comenteaza, nu pune poze, dar stie sa scrie si sa citeasca, doar ca asa e ea, mai tacuta pe fb) si de consort, care, oricum nu-i neam cu mine. Am o verisoara care nu stie sa scrie (asa cred), ca pune numa’ emoticoane si niste cuvinte care banuiesc eu ca-s exclamatii/ onomatopee (waw… auzi: waw!), da’ cand mi-a trimis cererea de imprieteneala, i-am dat eject/ reject sau ce-i aia. Ea insista, asa ca eu ma fac in continuare ca ploua… In rest am niste prieteni d-astia care mananca literele cu cuvinte cu tot (citesti de zece ori comentariile ori mesajele, si tot nu pricepi ce-au vrut sa zica, topica e sucita rau), de calatoresc prin toata lumea si-si pun poze cu sfinxu’, cu mumia, cu anaconda si alte bazdaganii… ma gandeam sa le dau unfriend, da’ tare mi-e c-o sa zica “uite si p-asta… zice ca strugurii sunt acri”. Nu stiu de ce le-am dat ok-ul…
De emoţie, că ai ştiri la cald cu călătoreala lor.
Am 406 prieteni pe Facebook. :))) La multi am dat deja “hide” pentru postarile lor, ca ma saturasem de poze in care fac bot la oglinda si de clipuri cu Salam. 😉
=))))))
hai mai , belgianco!!! salam? dar ce, parizerul nu mai e la moda?;)
Manca-ti-as sa iti mananc porcoshonii 🙂
Stai cu ochii pe odraslele fetei, ha?!
si dau din sprancene ostentativ 🙂
Hai că vin să ţin la uşă
Să te scap de o mătuşă
Care-mi zise că ţi-e rudă
De când este apa udă!
Şi mai vin cu un făraş
Pentru rude din oraş,
iar pe cele de la ţară…
Dă-le singură afară!
Hahaaa! Drăguţ. Te aştept să ţii de şase
Să nu mai văd unchi sau naşe,
Vino repede, expres,
Să mi-i ţii pe toţi pe preş 😉
Ba pe preş eu N-AM SĂ-I ŢIN !
Dar degrabă am să vin
Ca să-i ameţesc cu versul
Şi SĂ-I DUC pe toţi cu preşul
Gata! Fără vorbă multă
Stropi de suflet te salută!
Draga mea, cu aşa peniţa aurită
Eşti oricând binevenită!
Ha-ha-ha! Mi-o iau în cap!
Nici un post nu am să scap!
Să vedem unde te-ascunzi
Versuri să nu mai auzi?
Uau, de unde-ai auzit expresia aia ?:))
Cred că într-o carte de Victor Ion Popa, dar nu bag mâna în foc.
Ohhh pentru ca daca nu le stii iti aduc ele aminte ca exista!
Cand te-astepti mai putin :))
Şi se lipesc de tine când ţi-e lumea mai dragă
Multumesc, Doamne, ca mi-ai dat intelepciunea de a nu-mi face cont pe facebook! Asa n-or sa ma depisteze neamurile proaste, ca unchiul ala bogat din America pe care tot il astept sa moara tot nu ma cauta ca n-are cui lasa mostenire averea…
Mă, tu minţi. Unchii din America mor repede şi de obicei împuşcaţi 😀
Chestia proastă e că şi rudele îţi pot citi gândurile.
Cum s-ar simţi fata cu gropiţe mortale?
Habar n-am, eu ca rudă, nu prea citesc gânduri. Abia le descurc pe ale mele 😀
Pingback: Înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, "Recomandările săptămânii”.
Nu am prieteni la facebook persoane reale. Toti stiu ca eu nu am fb. Din acest motiv, am o viata tare trista :))
Eu am. Pentru că mai am încredere în câţiva 🙂