8 martie (2014)

Post by Mixy Jr:

Fiind conștientă incă de la jumătatea lunii februarie că  vine ziua mamei, m-am gândit că ar fi frumos să fac ceva mai special decât până acum. N-am luat insă în calcul că între 23 februarie și 8 martie este și 1 martie , unde și acolo se iau flori , mărțișoare și alte năzdrăvănii. Am luat în fugă 2 zambile , le-am oferit mamei si bunicii , iar apoi am început să mă ocup de aranjarea unui cadou frumos pentru mama mea de 8 martie. Am început cu o  felicitare format A3 , unde n-am avut loc să scriu 14 ani din viață ,dar am scris întâmplările care mi-au venit in minte. Decupat poze strâmb, lipit pe foaie, gata felicitarea .

M-am hotarât să cumpar un buchet de flori. “Gata , iau un buchet de trandafiri . Arată și frumos , nu e foarte scump dacă iau de la piața de flori, m-am hotarat deci, asta iau” . Ca fapt divers, am întrebat-o pe mami :

-Mami,care sunt cele mai frumoase flori ? Eu ador trandafirii nespus de mult !

-Îîîîh , sunt frumoși , dar se scutură repede , nu rezistă mult, n-aș alege o astfel de floare. Aş plânge repede după ea.

Minunat!  Deci trandafirii pică. Nu știu cum am avut 10 la botanica in clasa  a V-a ,deoarece am realizat cu stupoare că eu nu prea știu tipuri de flori. Vineri dimineață, înainte de școală, am plecat cu o prietenă la piața de flori  unde sunt mai ieftine buchetele mari , cum voiam eu. Știam cum să ajungem , sau cel putin așa pretindeam . Am coborât la stația X . Și acum încotro ? Pierdută, mi-am sunat mătușa:

-Am coborât la stația X și vreau să ajung la piața de flori. Îmi spui te rog pe unde trebuie să o iau ?

-Ce dracu’ cauți la piața de flori ?!

-Vreau să iau niște flori ,evident. Îmi  spui ?

-Ești nebună ? Maică-ta știe unde te duci ? Sunt o grămadă de oameni suspecţi pe acolo…

-T e rog nu-i spune , dacă pățesc ceva știi tu de mine , nu-i bai. Mă ajuți și nu îi spui , te rog?

-Bine,bine, după …. la stânga imediat și ajungi , dar să te întorci repede , nu sta mult , ai înțeles? Şi mă suni să-mi spui unde eşti!

-Bine , bine..

Am ajuns acolo. De la intrare am stabilit cu prietena mea să nu spunem câți bani avem , pentru că altfel vom fi păcălite. Spunem că avem cu 10-15 lei mai puțin. Am început  să ne plimbăm prin piață. Unele erau superbe , dar și foarte scumpe, oricât de mult ne-am fi târguit. Iar altele erau ieftine și ofilite, dar absolut toți vânzătorii de acolo cântau aceeaşi placă : “ Hai fata mea, pentru mămica , pentru diriga, pentru bunica ,pentru cine vrei tu , uite că ți-l las cu atât , asa ceva nu mai găsești în toată piața ! “ Ori eram eu prea pretențioasă la flori , ori nu îmi plăceau vânzătorii , nu știu , dar ne-am fâțâit o oră și 10 minute în piață. Epuizate și nervoase că nu am găsit nimic pe plac , am hotărât să plecăm și să luăm ceva scump de la noi de la florării. Așa nu se mai putea ! La ieșirea din piață, am dat de un buchet care mi-a furat privirile.

-Cât este buchetul acesta ?

-50 lei mămică.

-Aaa , nu , mulțumesc, n-am atât.

-Hai că ți-l las cu 40.

-La alte florării e mai ieftin..

– 35 ?

-Păi aș vrea să cumpăr și o ciocolată..

Până la urmă mi l-a lăsat mai ieftin , a cumpărat și prietena mea un buchet tot de la doamna , că și așa era supărată că nu a reușit să mă păcălească , și am plecat. Apoi mi-am sunat mătușa să-I spun că sunt teafără , am luat o ciocolată și am plecat spre casă. Seara am hotărât că nu puteam să dorm noaptea cu gândul că ascunsesem florile într-o vază într-un loc strâmt și ciocolata într-un sertar ca să nu le vadă , am convenit că e mai bine să I le dau în seara aceea. Cred că a avut o reacție destul de plăcută .

P.S. – ul meu: Nu ştiu să primesc cadouri. M-am bâlbâit.

Reacţia mea vizavi de soră-mea:

– Ştiai că bântuie prin piaţa de flori şi nu mi-ai zis nimic??? Las’ că-ţi vine rândul…

Reacţia vizavi de cadoul ei de 8 martie:”păi mulţumesc, uf, copil excepţional, Doamne, ce-am făcut s-o merit??!”

apoi:

 veioza aprinsă, admirat buchet, admirat felicitare. Oftat adânc. Bucurie.

 Iar veioza aprinsă, iar admirat buchet, admirat felicitare. Iar oftat adânc. Normal că bucurie.

Ora 3 noaptea (de fapt dimineaţa). “Shit, trebuie să adorm urgent! Da’ urgent!!!”