Discutam zilele trecute cu un grup vesel de vecine care de unde ia cea mai naturală miere. Fiecare îşi lăuda producătorul şi observ că majoritatea oamenilor preferă să o ia de la sursă (mierea). De fapt ce vorbesc? Prefer să cumpăr miere zaharisită, pentru că am convingerea că e naturală, într-un an însă am primit miere atât de proaspătă, tulbure, încât am fost convinsă că mi se vinde borş. Abia după vreo două săptămâni s-a limpezit şi mierea arăta a miere, iar inima mea arăta a inimă de cumpărător mulţumit.
Şi cum vă spun, discutam care e cea mai naturală miere, pentru că într-o discuţie de genul ăsta cam toată lumea e isteaţă şi are un punct de vedere corect, când ne taie vorba o doamnă :
– Ce vorbiţi? Am cea mai naturală miere în casă!
– Cum aşa?
– Aşa bine. Noi nu mâncăm miere, nu îndulcim cu miere, nu ne place. Am un borcan de miere în cămară de pe vremea lui Ceauşescu.
– Măi, doamnă, ai miere veche de 25 de ani? De unde ştii că mai e bună?
– Este. E zaharisită. O las urmaşilor nostri, s-o vândă la licitaţie şi să se umple de bani. Colecţii de monede vechi are toată lumea, dar miere de un sfert de veac n-are nimeni.
Ioi, mami! Include si albine extramumificate la pachet?
Eu zic sa o pastreze si sa o vanda la americanii aia care se ocupa de antichitati ca miere comunista, adevarat vestigiu din Epoca de Aur.
Să facă un muzeu la borcan!
:)) depinde cum o tine, ca si mierea fermenteaza daca ii tinuta prost. Noi avem dealer de miere in familie si nu cred ca face minuni…:))
Cum să fermenteze, mă? E prima dată când aud.
:)) Parca am retineri sa mai gust din mierea aia. :))
Chiar acum lucrez la un interviu cu reprezentantii unui brand de miere ce a pornit din Romania si ziceau ca prea putini oameni pricep ca mierea zaharista e cea naturala si ca e normal sa se faca asa. Nu e normal sa ramana lichida ani verzi…
Da’ şi 25 de ani în stare zaharisită… borcanul ăla ne îngroapă pe toţi.
:)) Oare ce mai ascunde mierea aia? Cred că tanti a încurcat borcanele (asta dacă bea vinul cu borcanul) :))
Să ştii că nu prea pare pilangioaică.
Ce ticniti sunt unii oameni :))
Aşa o fi, dar uite, femeia stă liniştită că are ce mânca în caz de foame mondială.
Dau fuga in pod sa vad daca n-a uitat mamare vreo funie de ceapa, vreo bucata de slanina pusa la afumat, vreun saculet cu fasole… Ce daca mamare a murit acu vreo 30 de ani, e timpul sa ma imbogatesc si eu de pe urma mostenirii! Mai nasol e ca am sentimentul ca si mamare a ramas in pod dupa ce fenomene stranii se intampla deci e posibil sa nu-mi cedeze prea usor mostenirea… 🙂
Cre’ că roade mamarea la ceapă cu slană de n-are aer! Cumva trebuie să se întreţină ca să te bântuie, nu? Dacă râgâie, te culcă duhoarea.
:)) Ce idee! dar este adevărat că mierea nu se strică, dar nu cred că se poate vinde ca o sticlă de vin vechi – care cu cât stă mai mult, cu atât este mai scump. Dar mai ştii? Nici vinul nu se bea – se colecţionează – doar pentru ca să arăţi că ai bani :)) Poate sunt oameni interesaţi de o asemenea “raritate”.
Puăi? Ai, n-ai curaj să guşti, nu contează, te dai mare cu un unicat 😉
mai bine o mai lasa un an, doi, cat sa se solidifice si o vinde la pret de chihlimbar :))
Se poate?
Eu de curiozitate as desface borcanul ala :))) Macar o lingurita sa iau .
Nu ştiu dacă aş riscs 😀
Phi, eu tocmai am aruncat o jumătate de oală cu supă! Am ratat şansa ca urmaşii mei să se îmbogăţească peste 25 de ani…
:)) Nu ti-au iesit galustele?