Ora 8:30 a.m. Pe partea dreaptă ghişeele. La toate ghişeele doamnele scutură febril hârtii, le aşează în ordine, le pun pe căprării, le îndosariază în zgomot înfundat de muşuroi de furnici.
Pe partea stângă, cea cu casieria, câteva persoane bâţâie de pe un picior pe altul.
Cu mentalitatea celui ferm convins că funcţionărimea e acră şi ineficientă de obicei, mă apropii de ghişeul meu arondat, de doamna arondată mie, şi dau să deschid gura să-i explic baiul. Mi-o taie scurt:
– Aşteptaţi, vă rog. Mai aveţi o persoană înainte.
E schizo. Aude voci. Vede umbre.
Colegele ei îmi văd scurt deruta, dar îşi continuă parcă şi mai aprig împachetarea şi desfăşurarea hârţoagelor de dinaintea lor.
Şi ele ştiu. Şi nu spun nimic. Se complac în situaţia asta. În halul ăsta a ajuns funcţionărimea?
8:32. Ca la un semn, doamnele îşi termină de aşezat hârţoagele, iar clienţii se apropie de ghişee. Cu adevărat că şi pe doamna mea o aştepta o persoană.
Să vezi cât stau acum după asta! Cu siguranţă între un sfert şi o jumătate de oră!
8:34 Doamna mea mă cheamă lângă ghişeu. Nu e acră. Nu e nici simpatică.
– Haideţi, poftiţi!
8:36 Ies afară cu hârtia trebuincioasă.
S-a întors lumea cu curu-n sus!
Sa stii ca da. Unde esti arondata, ca la mine a durat fix 32 de zile sa iau o amarata de hartie care la alt sector a durat 2 ore :D???
Îţi trebuie mutaţie, nene, nu vii tu aşa… de capul tău la funcţionarele mele 😛
da, se mai intampla si minuni in Romania.
Simţeam nevoia să punctez chestia asta.
Le-ai prins dupa ziua de salar (probabil si cu oarece “prima de miel”)… 😛
Le mai da?
Măi, și eu aveam un cui împotrivă funcționărimii, a hârțogarilor, până ce a fost soră-mea detașată temporar la un birou de genul celor descrise de tine. Când mi-a zis că are zile în care trebuie să înregistreze și 400 de documente, apoi să le pună pe fiecare în căsuța lui, timp în care trebuie să și vorbească politicos cu solicitanții, că nu are timp nici să meargă la budă, darmite să-și mănânce sandvișul, parcă am devenit mai îngăduitoare.
Uite cam asa si eu. In toate mediile sunt din cei de taie frunza la caini, dar si din cei care muncesc pe rupte.
Ai nimerit-o bine – era foarte eficientă. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată, dar e drept că de mulţi ani – soţul meu merge după orice necesită aprobări, adeverinţe, formulare sau plată impozite. Totuşi nu mi-a spus niciodată că a putut obţine cu un singur drum ceea ce-i trebuia. Ce ai rezolvat tu în 6 minute pare să fie aproape imposibil – mă bucur să aud.
Stai sa ne intelegem: am rezolvat repede UNUL dintre drumuri :))
:)) Aşa mai vii de-acasă!
Eu am paţit ceva şi mai grav. Am ramas NE-CERTATĂ într-un astfel de periplu. M-am înarmat de acasa cu sămânţă de scandal să arăt eu celor care îmi ies în cale. Nu am avut cu cine mă certa: ba îmi rezolvau cu un formular completat, ba îmi cereau o hârtie care nu o aveam… :))
Drept e că de 2 luni mă chinui să aflu ce impozit am de plătit, dar e altă mâncare de peşte
Ia vezi, poate pot să te ajut :)))))))
cu certatul sau cu impozitul? :))
Mai bine cu certatul, că mai repede mă cert decât să calculez 😀