Am crezut că am am văzut orice fel de mizerie în aglomeraţia mijloacelor de transport în comun bucureştene, am crezut că sunt vaccinată împotriva relelor din ele şi nu mă mai miră nimic. Dar am trăit să văd 2 bărbaţi de vârste între 40-50 de ani, unul urlând că celălalt îl pipăie:
– Păi bine, domnule, mă dau într-o parte, mă împungi, mă dau în cealaltă parte, te dai după mine şi mă împungi, ce dracu’ chiar ai bucurii la mine de mă tot pipăi? Ţi s-a urât cu binele? Du-te nene, caută-ţi în altă parte!…
Penibil adică.
Celălalt, un om micuţ, îndesat, tip muncitoresc, e vizibil consternat:
– Nu ţi-e ruşine să-mi vorbeşti aşa? Măi, nemernicule, am legitimaţie, muncesc de 20 de ani de zile, nu ţi-e ruşine?? Nemernicule!! Am legitimaţie! Am legitimaţie, muncesc de dimineaţă până seara de 20 de ani, nemernicule!…
Al treilea nene intervine împăciuitor către muncitor:
– Lasă-l domnule, nu te mai enerva! Dacă omul se vede frumos, bineînţeles că i se pare că e pipăit.
Nimic nu e ce pare-a fi! Cu barbă sau fără barbă…
Eu cred ca il facea la buzunare… Is that a pistol in your pocket, or are you just glad to see me? (Mae West catre Carry Grant in She Done Him Wrong) :))
Eu nu cred, avea legitimaţie! :))
“Dacă omul se vede frumos, bineînţeles că i se pare că e pipăit” :))))
Pe principiul ăsta poţi să pocneşti orice narcisist
Ioi, dar ce fel de legitimatie are? Ca pare foarte convins ca legitimatia aia ar trebui sa functioneze ca scutul lui Superman, sa-l apere de rele!
Da, m-am distrat pe tema legitimaţiei! Vorbea tipic comunist, avea simţul legitimaţiei în vene!
O fi fost ilegalist. Yuk!
Un banc preluat de pe facebook si care se potriveste la tanc:
Unde dracu sa emigrezi?!?
Vine unul la biroul de emigrari si se adreseaza unui functionar:
– As dori sa emigrez!
– De ce?
– Din cauza homosexualitatii!…
– Ce vreti sa spuneti?
– Pai pe vremea nazistilor homosexualitatea se pedepsea cu moartea, pe vremea comunistilor cu inchisoarea, in tranzitie era tolerata, acum este incurajata. Vreau sa plec, pana nu devine obligatorie…
=))) râdem noi râdem, dar …
Mai rau e cand esti direct implicat..:(
?? Ce naiba? Te-au pipăit femei?!
neah…doar barbati :))
De acum femeile se pot simti razbunate.
Depinde dacă au barbă…
Cu reactia asta indignata a „pipaitorilor” m-am confruntat si eu. Cu cat au fost mai insistenti (a se citi: nesimtiti), cu atat au fost mai vocali.
Ca ăla, până nu-i fudul, parcă nu-i destul.
In prima zi de facultate, inghesuita intre alte cateva sute de bucuresteni intr-un 268, m-am trezit ca ma inghesuie un nene. dar nu asa un picut, ci cu responsabilitate, de parca trebuia sa-si faca planul.
M-am tot foit, am incercat sa ma dau intr-o parte sau alta, dar nu scapam de el. Pana la urma, l-am intrebat pe un tip care statea pe scaunul de care ma tineam, tip peste care oricum aproape ma urcasem in incercarea de a scapa de maniac: “scuza-ma te rog, te-ar deranja sa ma tii in brate? oricum m-am cam urcat pe tine din cauza individului care ma tot pipaie pe la spate.” Tipul (de varsta mea) a ras, a zis “cu placere”, m-am asezat pe piciorul lui si tot restul drumului am conversat, eu jenata el amuzat de situatie. Habar n-am cum il chema, nici nu s-a pus problema sa ne mai intalnim dupa aia.
Insa locuind in Drumul taberei si invatand in centru, mi s-a intamplat de multe ori sa fiu pipaita. Dupa primele dati cand mi-am exprimat verbal indignarea, am invatat repede sa tac din gura ca sa nu iau si bataie, si sa ma feresc cat pot.
Trist. Dar ca sa nu-mi termin mesajul pe tonul asta sumbru, sa stii ca la un moment dat l-am molestat si eu pe un domn in autobuz.
Aveam telefonul inauntru, intarziasem deja la birou si m-am grabit sa raspund cand l-am auzit sunand, gandindu-ma ca ma suna seful. Doar ca atunci cand am ridicat repede geanta sa iau telefonul, coltul servietei s-a infipt in fundul unui nene care a facut “hac! aoleu, domnisoara, inca putin si ma lasati fara.. ahem”
😀
=))))
Ultima chestie pe care aş face-o, ar fi să mă aşez în braţele altcuiva.
era de varsta mea individul in bratele caruia m-am asezat, iar la varsta aia eram mai relaxata, nu ca acum.
Lucram la un institut de cercetare şi, deodată, pe portar l-a cuprins conştiinţa datoriei (am aflat ulterior că era ordin de la director) şi ne cerea legitimaţia la intrare, deşi ne cunoştea pe toţi d ani de zile. Când venea un tramvai, desigur, ne trezeam vreo 20 de persoane bulucindu-ne la intrare, iar portarul urla:
– Legitimaţia, nu intraţi fără legitimaţie! Toată lumea cu ea în mână!
🙂
Am păţit-o să-mi ceară legitimaţia după vreo 6 luni. A trebuit să întorc geanta cu fundul în sus ca să o găsesc – norocul meu, că nu prea schimb genţile.
Lângă mine mai erau câteva femei cu genţile întoarse pe dos.