Am învățat de-a lungul timpului să fac treabă cu simț de răspundere. Să muncesc chiar dacă sunt bolnavă, să mă ridic de jos să plec, să nu bag în seamă graviditate sau alte greutăți. La momentul ăsta de maturitate, știu bine că e mai bine să nu mă apuc de treabă, altfel e jale! Ca să vă dau un exemplu hărnicie, sunt unul dintre cei care muncea cu sârg la farmville, în sensul că eram gospodar fruntaș în toată regula, și indiferent ce alte griji aveam în viața reală, intram la oră fixă pe farmville să culeg roadele ogoarelor. Până și vizitele mi le planificam în așa fel încât să ajung la timp acasă și să strâng pepenii copți.
Adică ori fac ori nu fac. Ori mă joc ori nu mă joc. Ori fumez, ori nu fumez. Ori.. khe! Khe! Mmmm… Ați prins ideea.
Culmea e că și obosesc.
Când sunt obosită, vorbesc mult și prost și neîntrebată, mai ceva ca ăia beți curcă, așadar e mai bine să nu fiu provocată și să muncesc în liniște și în tăcere.
Iar acum e una dintre perioadele alea.
Si eu muncesc cu sarg si harnicie pe farmville2 :)) asa ca inteleg exact ce spui. Este interesant cum, cel putin pe perioada jocului, scapi de unele ganduri ce tind sa te framante. Cred ca a fost metoda prin care am reusit sa trec mai usor peste plecarea fiicei mele la facultate. Se pare ca poti suferi de “sindromul cuibului gol”… Cred ca de m-ar plati cineva sa ma joc si-ar pierde jocul actiunea paliativa si ar incepe sa fie o povara :))
abia m-am obisnuit cu sindromul membrului lipsa, daca ma mai gandesc si la sindromul cuibului gol pot sa adun pepenii de pe vreo 10 ogoare concomitent 😛
Ador şi eu acest joc. Uit de “necazuri” şi mă relaxează. 🙂
Am… 3 ani de când nu mai joc nimic. Pe de o parte e bine.
Mi-ai facut pofta de Farmville si de pepeni. Asta-mi trebuia acum :))
Succes, eu nu mai încep :))
Si uite asa se dovedeste ca postul asta era despre Farmville :)))))
Mă bucur că ești 😉