Am constatat că am rămas fără un loc de veci pentru că n-am fost pe fază să mă bat pe locul ăla, eu doar mi-am plâns mortul ca rudă de gradul I. Vezi? Mare greșeală. Morții nu se plâng, se bate pe loc de veci. Va să zică alții or să profite. Nu contează, am zis că o să cumpăr alt loc de veci (pare că vom avea nevoie).
Locurile de veci nu se cumpără, se concesionează. Pe 50 sau 100 de ani. O porcărie. Să dai o poală de bani și să te dezgroape ăștia la prima nevoie, funcție de cum și ce li se promite.
Îmi vine să râd și cu curul când văd în filme oameni îngropați degeaba în mijlocul putietății, pentru că în București costă cât jumate de garsonieră 1,5 m pătrați de țărână în care să îngropi un mort. Noroc că nu pot să râd cu curul, vă dați seama ce hidos ar fi?! (să râd cu curul, nu să îngrop un mort, că legea oricum e de căcat)
Momentan mortul meu nu mai e al meu. Plâng în gând, în vise, în amintire. O porcărie. Aș vrea să dezgrop locul ăla și să-mi iau mortul așa simplu, clar, cu mâna goală, dezgropat cu unghiile, dar legile…. legile… mereu legile… alea bune legile… Momentan mă abțin. Nu știu câtă vreme…
Mă scuzați, mă duc să trag câteva paragrafe cale de vreo juma de oră de înjurături. Pentru toți cei care profită de pe urma morților.
Uite de-aia sunt eu adepta incinerarii…
Fă o medie aritmetică între datină, religie, babele din neam, dorința familiei și… incinerarea n-o să-ți mai dea pe plus.
Pana la vremea cand m-oi duce eu (sper) babele din neam n-or sa mai fie, deci nici datina si dorinta familiei n-or sa mai conteze… da pe plus doar cand sunt eu personajul in cauza, sunt constienta ca ma voi lovi de aceleasi probleme cand se vor duce ei. Sper sa am intelepciunea sa-mi cresc urmasii in asa fel incat sa le fac cat mai putine probleme de genul asta cand va veni momentul…
Eh, aşa gândeşti acum, că eşti în putere 😛
Macar mai aveti locuri. La Galati se dau” pe sub mama”, daca se poate spune asa. In momentul asta nu prea mai sunt locuri in cele 4 cimitire.
Locuri sunt pe la mama dracu, în cimitire mai noi de la marginea sau din afara Bucureștiului. În cimitirele vechi, ca să cumperi un loc costă de te ustură. Vânzarea locurilor de veci (practic concesionarea lor) e afacere de multă vreme.
Mixy, la 18 ani am primit cadou… o groapa. Eu nu prea intentionez sa ma folosesc de ea asa curand, da’ i-a prins bine lu’ tataie si unui unchi. Nu prea s-au inteles ei cand erau p-aci, da’ acu’ ori nu le mai pasa, ori s-au lamurit ca n-au de ales, ori din cine stie ce intamplare s-o fi milostivit Sf. Petre de le-a descuiat portile si i-a varat la norisori. Pe tataie l-a durut in paispe (nici nu l-a durut) de problema cazarii pe timp nelimitat, iar unchiu’ zicea “las’ ca daca crap n-o sa raman pe garduri”. Si n-a ramas… Acu’ nu stiu de ce-au tinut mortis sa ajunga cazati in garsoniera, si unul si altul erau atat de bisericosi, incat numa’ cand auzeau de apa (fie ea si sfintita, sau mai ales daca era ~) fugeau mancand pamantul…
Jaf de la un cap la altul… pentru astia care raman doi metri mai sus.
E bine să fii pregătit cică. Sunt oameni care îşi cumpără groapă din vreme (cu toate că ei trăiesc eco/bio/cu bălării) ca să nu dea urmaşii din colţ în colţ că nu au unde să-i cazeze.
băi mixo, nu te supăra că te întreb : Chiar vrei să îți înmormântezi morții ultracentral ?!?!?!?!
Păi atunci nu căuta un loc la Bellu, dă în cap la cineva , fură-i banii și cumpără o bucată din Piața Romană și îngroapă-ți morții acolo. Mai central nu este.
Sau cumpără o bucată din rondourile din față de la Intercontinental.
—-
Io vreau să mi se dea foc.
Nu de altceva, dar dacă mor și mă trezesc în sicriu. Brrrrr.
Ma bine prăjit, și apoi băgat ăntr-o cutie de ness.
Ultracentral nu m-aş putea îngropa decât într-o cârciumă, după o beţie cruntă. Deci, despre ce vorbim?
Daca vrei sa-ti duci mortu’ in loc cu verdeata, in loc de odihna, la aer curat si departe de poluarea marilor orase iti recomand cimititul din satul meu, care e in extindere. Cimitirul, nu satul. Si unde toate taxele catre biserica, inclusiv arenda de mormant, fac cam 50 de lei pe an. Si e si ultracentral!
Hm, la voi nu ține popa la “băștinași” ? Că la mamaie e lucru mare să ai un loc în cimitirul din sat.
Uite acum incep sa ma intreb daca cumva s-au apucat aia de la cimitir sa o dezgroape pe strabunica sau nu..
Nu m-am gandit la loc de veci, pentru ca desi sunt ortodoxa, ma intereseaza mai putin sa ma pape viermii, si mai mult sa fiu sigura ca nu mai ramane nici urma de mine pe aici. Sunt fixata pe ideea ca vreau sa fiu perpelita bine pana ma fac scrum. Vorba lui Keekee, o cutie de ness e ok pentru mine.
Stiu ca tu esti mai responsabila ca mine, si ca vrei sa tii cont de traditii si de gura babelor, dar cred ca singurul in masura sa ia o decizie e chiar cel in cauza. De ce nu-l intrebi?
Nu. Am încercat.
da, eu am aflat pe sub usi ca se iau locurile celor care nu au platit de 2 ani taxa de concesiune. astfel incat mi-am mobilizat famelea sa stranga bani pentru cei morti sa nu ramanem cu ei la poarta, ca derect la administratie ma opream cu ei.
Da, mă, sau dacă nu mergi după 7 ani să faci loc de veci acolo unde a fost îngropat pentru prima dată un mort, haleluia! Mortul nu mai e al tău.
:)) la voi e mai periculos :)) paraseste mortul incinta cu aprobarea autoritatilor =)) de-aia le e frica unora de cimitire, sa nu dea ochi in schelet :))
Stiam asta din pacate cu mama mea. Eu insa ma intreb ce fac cu ramasitele dupa ce expira contractul.
Se fac pachet, se pun într-un colț, se lasă loc pentru următorul.
Si eu sunt adepta incinerarii. Până la scandalul provocat de aceasta decizie în cazul lui Sergiu Nicolaescu şi refuzul popilor de-a face o slujbă… nu m-am gândit că este în afara normele bisericeşti. Dar nu cred că pentru mine contează mult acest lucru.
Cred că nu contează pt nimeni, că nu ne îngropăm singuri. Decizia finală o vor lua urmaşii.
Lucuri ziditoate si folositoare am aflat pe pagina dumeavoastra.
Va dorec mult spor in ceea ce v-ati propus.