Soare afară, frumos până la topirea creierului, nepotul meu se uită aşa strâmb la mine şi zice:
– Auzi, da’ tu de ce ai bubiţele alea pe faţă?
– Ce bubiţe?
– Astea de aici, zice indicând pomeţii obrajilor mei.
Mă ia grija, Doamne, ce mi-o fi apărut pe faţă ?, la care fi-mea traduce sughiţând de râs că puştiu’ se referă la pistrui.
– Aha, zic, astea nu-s bubiţe, sunt pistrui.
– Pistui? Cum adică pistui? De la ce ai pistui?
Enervată deja, pentru că oricât mi-ar fi de drag, pistruii sunt un subiect sensibil pentru mine, îi explic puştiului:
– Teoretic, de la soare. Se produce secreţia de melamină, adică substanţa aia care pigmentează părul, tenul, şi aşa apar pistruii.
Fi-mea râde, să cadă jos şi mai multe nu:
– Îi povesteşti de melamină, huh? Şi el înţelege tot, nu-i aşa?
– Băăăăi, nu mai râde, că ceva-ceva se lipeşte acolo! Aşa ai ajuns tu să ştii tâmpeniii de care alţii nici nu visează!
😀
:))))) aproape aceeasi conversatie am avut-o si eu cu pufuletele, doar ca cu mult mai putine cuvinte 🙂
– mami, tu buba?
– nu sunt bubite, sunt pistrui.
– ce e aia?
– pistruii sunt un fel de alunite care apar din cauza soarelui.
– ‘nitze? mute ‘nitze?
– da, cand bate soarele pe fata mea, imi apar alunite, fiindca pielea e sensibila.
– mami, io am ‘nitze! uite: una, doo, tei, patu, opt, noua, tei…
Şi stai să mai treacă 1 an+2 peste el, să te ţii!
(că atunci poate să numere 😀 )
Dupa ce c-ai povestit despre sobolani si alte chestii, acu’ ce-ti veni si cu pistruii?! Am si io destui, si-mi plac de mor… de ciuda ca am atatia!
Am terminat cu alea macabre, am trecut la alea dureroase 😛
si eu intru in argumente cu melanina etc. Deseori fiica mea ramane si tace (pare ca mediteaza). Dar sunt multe momente cand… mai intreaba: ce e aia melanina? de ce tu ai melanina si altii nu? 🙂
Sa ma vezi in ziua cand m-a intrebat de… parul de pe picioare.
:))))))