Nu m-am răzgândit, încă nu-mi place să calc rufe!
V-am zis, ca să nu avem discuţii. Şi cum stau de azi dimineaţă ca o lady în pantalonii mei călcaţi ieri de mama, colegii se uită la mine de parcă aş fi îmbrăcată pe dos, în rimp ce eu am şanţuri de durere pe buca stângă.
Şi trece un sfert de zi şi trece juma de zi…
– Măh, te simţi bine? Parcă nu eşti în apele tale…
– Ba da, doar că am pantalonii călcaţi de mama.
Şi trec trei sferturi de zi:
– Şi parcă tot nu te simţi bine!
– NU, pentru că mama mi-a călcat şi eticheta aşa de aspru, de mi-a intrat în carne!!
Şi ies din birou şontâncăind elocvent pe buca stângă.
Da’ aia de ce se uitau cas la tine, ce, era eticheta si pe bucile lor?
ce drak sa caute pe bucile lor? crezi ca-mi dau pantalonii la plimbat?!!
aa…da de ce nu ai taiat eticheta? :)) e asa de usor…:))
ma crezi ca din cauza asta eu nu prea am etichete la haine?
Nu suport etichetele nici daca sunt cele mai moi si insesizabile, prima data cand ajung acasa cu o haina noua (inainte sa o probez din nou) tai orice urma de eticheta!
de obicei imi pun colegele sa ma hacuiasca de etichete
Cand eram eu la mama fata imi placea la nebunie sa calc. Bagam cate o sambata de ziceai ca ma fac calcatoreasa. Tot de la maieuri si prosoape de bucatarie pana la asternuturi. Numa, chilotii si ciorapii scapau. Il expediam pe fratelo d-acasa, puneam muzica preferata si bagam mare.
Acu’ mi se pare ca as putea face ataaaaatea lucruri in timpul ala. Dar ultima vreme m-am smecherit, pozitinez masa de calcat in fata computerului. Dupa 2-3 episoade de ceva am rezolvat si calcatul pt vreo 2 saptamani. La fel cand curat mazare sau teci.
nu stiu cum reusesti tu sa calci si sa te uiti si la film, ca eu trebuie sa fiu cu toti ochii pe ce fac, altfel ma calc pe degete :))
Dc spun ca-n ultima vreme vad un serial fara subtitrare, direct in engleza, nu ma crezi. Oricum acum doar camasi, ca trebuiie (dc au maneci d-alea bufante nici macar nu ma gandesc sa incerc sa le calc) si asternuturi, ca-mi plac calcate. ( nu-mi plac alea creponate absolut deloc).
prefer pungi. adica asternuturi punga. adica orice nu e calcabil. si vorba lui blo, daca mauit la un film, adio! nu stiu ce si cum calc
Nu stiu ce o sa ma fac la casa mea , pentru ca urasc calcatul. dar il urasc maxim! Problema e ca sunt obisnuita cu asternuturi apretate, calcate si haine la fel 🙁
iti iei un barbat … sportiv 😉
Cand eram copil (fraier) calcam tot. Dada, la 14-15 ani, cand era saptamana de spalat, calcam la mamaia 20 camasi ale lui tataia, 20 de fete de perna, cerceaf de plapume, perdele, draperii etc. – 2 zile calcam continuu. Imi placea.
Si cand eram de capul meu, tanara si libera, calcam tot asa, de nebuna. Duminica dupa amiaza calcam tot: si sosete, chiloti, tricouri, tot tot tot. Nu aveam boufriend, nu famelie… A, etichetele le tai, eu ma irit de la ele, fac bube/cosuri si ma scarpin…
Astazi cumpar numai haine ce nu tre calcate. Fuste ce le scutur si intind, camasi creponate, la lenjerii aplic teorema lui Las-o ma, ca merge-asa etc. Folosesc fierul de calcat numai asociat la masina de cusut 🙂
mai, imi place cum gandesti astazi.
ma bagasesi la idei dupa cum ai inceput pledoaria 😀
Si eu urasc sa calc. Ma apuca disperarea cand va cum creste teancul de rufe pentru calcat si asta in ideea in care calc doar ce-i musai :))) Etichetele le tai din start, sa nu am vorbe la proces :)))
:)) parca am fi neamuri
Fata, eu am citit titlul fara “l”-ul din primul cuvant si ma gandeam cum oi fi procedat…
eu in afara de a caca steaguri (de probleme) in rest n-am caLcat nimic
Pingback: Fu(n)dulie | O zeama de cuvinte
No, barbatu-miu iar si-a tras un job de tra sa se prezinte zilnic la costum si camasa. Deja am inceput manipularea in sensul gasirii unei doamne care sa vina sa ne curete bucataria si baia si sa-i calce camasi o data la doua saptamani (pe aici cotizeaza si statul cu o parte din bani :D).
parfum. aici statul cotizeaza o laie 😛