În viață trebuie să investești ca să realizezi mai mult. Banii nu se țin la ciorap, învățătura nu se ține la purtător. Nu că zic eu, așa zic înțelepții ăia care au făcut foamea câte 40 de zile prin păduri și peșteri, eu nu sunt în stare să rabd 3 ore legate fără să guiț de foame!
Trebuie să înveți ca să progresezi în carieră, trebuie să înveți ca să vorbești cu folos, trebuie să înveți să cheltui din ce ai și nu pe datorie, trebuie să rulezi banul investindu-l și nu să-l înțepenești în achiziții, trebuie să înveți ca să cultivi o roșie eficient sau să crești un iepure – creșterea ăstora nu constă numai în babardeală naturală. Le mai pui filme, le mai astea…
Glumeam.
Așa, spre exemplu, povesteam cuiva că n-ar strica din când în când să mai facă potențialilor clienți un cadou, să iasă la o cafea, o masă în oraș. Să le povestească afacerea într-un cadru plăcut adică. Zice:
– Așa spune și directorul meu de vânzări și nu că n-aș fi de acord, dar zilele trecute m-a pus să dau cuiva o șampanie de 200 de lei, de care eu n-am băut toată viața.
La suma asta mi s-a strâns stomacul.
– Și ai dat-o?
– Am cumpărat-o, dar l-am pus pe director să o ofere, că dacă o dădeam eu făcea spumă, sărea dracu’ dopul…
Bine ca n-a prefatat ofranda spumoasa cu o cafea Kopi Luwak (http://en.wikipedia.org/wiki/Kopi_Luwak) 😛 Asa, ca pentru un potential client special 😉
Bleah!
Ce faceti, v-ati inmultit? 😀
Da 😀
Si e minunat (pe bune)!
Cam multi de “trebuie” pentru o viata de om!
Of, 200 lei o sampanie? Mamaaa, ce de margelute imi luam de banii astia!…
Mărgelata te-ai numi!