O orgie n-o să aibă grijă de tine când îmbătrânești.
Așadar… e bine să ai copii.
Pe de altă parte să fii părinte o viață, să îți plângă în cap, să ceară, să vrea, să-i duci grija, să stai mereu cu inima friptă, să fii părinte jde ani la rând ca să… ca să ce? Să-ți dea o cană de apă la bătrânețe? Sau să te mute de la umbră la soare? Sau să-ți aleagă azilul?
Pe de altă parte și dacă ai prefera orgia, ce? Se-ntâmplă zilnic? Bărbații/femeile nu sunt ca tramvaiele, să vină unul la 3 minute și-atunci ce să faci? Să tot stai să aștepți altă orgie?
Cred că nici cu intervenție divină nu mi-aș da seama cum e mai bine.
Mă irită doar că trebuie să ajungem să avem grija bătrânilor noștri. Când nu sunt bani de azil (că sunt scumpe, pensia nu acoperă nici jumătate din costul unui azil pe lună ), trebuie să avem grija lor, adică grijă mai ceva decât de un copil mic.
Cu alte cuvinte suntem născuți ca să fim sprijin la un moment dat.
Asta e constrângere. Ca toate regulile care sunt, de dragul păcii.
Mixy, love, cum ar zice englezul, constrangerea de care zici e conjuncturala. Ok, noi, pe aici stim sarecreem intruna conditiile pentru conjuncturalul asta. Da, avem grija de batran, Dar poate avem timp sa educam copilul sa fie sanatos si sa stie cu cat sa se multumeasca, si, undeva, candva, se va intrerupe cercul asta. Si va onvata proprii copii ca obligatia nr. 1 e sa investesti in viitor, adica in copii
Mda, si pe la 30 o sa se indragosteasca de in nenorocit care o sa ii DEA peste cap toata educatia…
Măh… deci sunteţi în altă zonă de mapamond…
in primul rand imi cer scuze pentru cum arata comentariul de mai sus, l-am scris pe telefon, facand si alte chestii.
m-am gandit ca o sa ai o astfel de reactie; tata, oltean maritat in ardeal, se impaca greu cu ideea familiei neunite, pentru el familia era o ‘casa’ in care stateau si 4 generatii, se stia totul, se facea totul impreuna, legaturi intre membri ca sinapsele din capul unei femei. Ardelenii i se pareau mai reci, iar daca ar fi vazut olanda ar fi zis “asa ceva nu exista!”
Drept e că și eu stau cu generațiile pe lângă mine, de-aia zic: se vede că sunteți în altă zonă 🙂
Cât despre scrierea pe telefon, cam tot ce vezi anapoda scris de mine, tastatura e de vină! Mi-a mâncat sufletul! :))
in ultimii ani am vazut si versiuni diferite. Batranii aici se muta impreuna.
Eu nu vreau sa pic in spatele copilului la batranete (urmez cu pasi marunti problemele tatalui tau) asa ca mi-am facut fond de pensie privata. E o decizie proprie de a renunta la tv si contribui cu banii acolo. Banii ii pot folosi cand implinesc 60 ani, in plus am o mica deducere de la taxe. Am vazut ca acum si firmele romanesti au posibilitatea asta (de a oferi angajatului o pensie privata si de a deduce 300-400 euro din impozite).
Aici exista multe case de batrani, dar in forma diferita de romania. Sunt cladiri cu garsoniere. La pensie oamenii isi vand apartamentele si isi cumpara o garsoniera acolo, costurile sunt mult mai mici iarr diferenta de bani o au intr-un cont. Exista medic/asistenta ce vin periodic, exista posibilitatea sa imi fac eu mancare sau sa o comand. O batrana imi zicea ca oricum mananca o masa pe zi la pranz si cate un sandvish cu branzica dimineata si un ceai.
Mamaia mea e cea care a ingropat cativa din familie. Sot, 3 copii, o sora. Ea i-a ingrijit, iar cand eram mica tin minte ca treceam pe la o batrana … sa ii duca lapte, sa ii faca focul etc. Acum sunt la 2000km si …
Da mă, tu trăieşti în altă epocă. Până când ajungem şi noi acolo….
Spre exemplu, noi aveam de ales între a îl duce pe tata la spital sau a îl îngriji acasă.
Sincer, la câte poveşti cu oameni care strigă şi nu-i aude nimeni în spital am auzit, am preferat să-l ştim acasă. Una din noi tot se ducea şi vedea ce are nevoie. La spital cine se ducea? ! Mm ?
Cu 2 luni înainte să moară, la ultima internare, chiar l-am întrebat cu ce curaj se internează? Şi-a zis că poate merge…. a fost săracu numai supărat… Când ajungeam la el mă punea să caut pe internet ce înseamnă fiecare fiolă de tratament pe care o făcea…mă ruga să-i aduc treningul meu gros ca să nu mai leşine de frig…. să-i aşez cârpele alea de la uşa salonului, ca să nu mai intre curent pe acolo… să le întreb pe asistente de ce i s-a dat nu ştiu ce tratament de tuse….
Detalii…Doamne, câte detalii! …
Eu deja visez la bojdeuca de pensionar pe care va trebui s-o cumpar… si in care voi sta cu baba mea.
De la urmasi nu am decat pretentia de a semna decuplarea de la aparate la momentul potrivit (dupa maxim 7 zile de coma)… in rest, ma consider eu dator sa le dau un start cat mai bun.
P.S. Nevasta-mea poate avea alte opinii, pe care le voi sustine doar pentru ca este nevasta mea 😉
:))))) Dragut…
Nici eu nu vreau sa cad in grija copiilor mei. Sper sa fiu functionala si independenta, cat mai mult timp, apoi sa mor subit, fara sa fie nevoie de cheltuieli suplimentare cu spitalizari si aziluri.
Intre timp, mi-am facut si eu un fel de pensie privata, platesc 5 euro/luna, iar banii astia acumulati, ii primesc cand ies la pensie. Stiu ca trebuie sa-mi fac una mai sanatoasa, insa deocamdata nu-mi permit sa platesc mai mult pe luna. Cand am sa pot, am sa-mi fac, dar mai am vreo 25 de ani de munca in fata, sper sa reusesc .
Băi. deci sper din suflet să nu ajung la mila nimănui. Tocmai pentru că am destui neputincioşi prin preajmă…
mai e o problema multi romani o neglijeaza: sanatatea actuala. Cunosc f. multi romani care au probleme cu fumatul, bautura, greutatea, lipsa miscarii. Cred ca asta e primul pas pe care trebuie sa il facem pt noi si indirect vor castiga si copiii.
Nu imi fac idei de genul de murit subit la varsta X – cu asta nu ne jucam Dar pana atunci vreau sa fiu activa, muncitoare, cu moralul sus. Foarte greu tinand cont de ce bagaj emotional avem.
Draga mea,… sunt un om sănătos din punct de vedere al viciilor. Şi??
Nu văd nimic ok în asta,
văd cum toţi au nevoie de mine
cum nu pot să duc cât ar trebui
deci…
Pot să mă repet? Detalii…
Hmm… ce vicii ti-au ramas de cand te-ai lasat de fumat? 😉
Cred sau sper ca noi o sa fim alta generatie si alta mentalitate. Mie nu mi se pare o tragedie sa imi vand casoiul si la 115 ani cand nu oi mai putea sa ma mut intr-o garsoniera, pe bunica-mea treaba asta ar ucide-o, mie mi s-a parut normal la 30 de ani sa imi deschid o pensie privata, inainte sa devina obligatoriu, inaintea noastra oamenii aveau alta viziune asupra statului si alta incredere in pensia de la el. Pana ajungem noi la 60 de ani cred ca o sa fim mai pregatiti sa facem fata batranetii altfel decat se face acum, pe de alta parte oi fi eu prea optimista ceea ce va doresc si voua 🙂
O, pe tine trebuie să te iau acasă. prea eşti optimistă! 🙂
Daca as fi spus eu asta, tot Iadul ar fi pogorat asupra-mi 😀
Eu subscriu la ce spune arakelian. Aceeasi filosofie si la noi. Sunt decisa sa-mi las copiii sa-si traiasca viata si sa am duc singura intr-o casa de batrani cand nu ma mai pot ingriji. (Aici sunt un fel de rezidente comune, arata bine, e ca si cum ai avea garsoniera ta.)
Zilele astea îmi spunea cineva că și-a dus mama la un soi de azil, unde i-a dus și mobila de acasă, să nu se simtă stingheră.
M-am crucit un pic.