Atmosferă caldă, de cămin, de familie, cu mine dârdâind înhăimurată în fața calculatorului și mama controlând repartitoarele caloriferelor, ca să fie sigur închise. Fi-mea se supără fiindcă maică-mea îi face întuneric în oglindă.
– Mamaie, dă-te de lângă geam, că nu mai văd nimic! Ce mai controlezi caloriferele, sunt închise, n-o vezi pe mami cum dârdâie?
– Păi tocmai de-aia, că e-n stare să le dea drumul la cât îi e de frig și pe urmă plătim la căldură de ne ustură-n cur!
Îi adresez un zâmbet de hienă flămândă, că în starea asta de degerătură nu știu sigur, dar cred că aș putea să-i rod vreo carotidă fără să mă înec. De nervi, fireşte.
Maică-mea iese din cameră pentru că fierbe o fiertură “sănătoasă” pe foc şi îi e teamă să nu se lipească. Fi-mea mi se adresează, studiindu-se în oglindă:
– Mami, mi-a crescut bretonul!
Eu, cu ochii în monitorul meu:
– Mie mi-a crescut factura de lumină.
– Aoleu, iar începi?
– Încep, că ne facturează ăștia de parcă am avea minicentrală nucleară! (încep nişte istericale, fulgerată de ideea nouă: )
– Nu cumva ţi-ai făcut părul cu placa??
Îmi răspunde la fel de calmă:
– Hai, măi mami, termină, nu pot să cred că suntem atât de amărâte!
Mă enervează nonşalanţa ei adolescentină:
– Păi… Să spunem că de exemplu nu mai avem bani de tricouri.
Explodează instant:
– Adică chiar o să murim de foame!!!
– Ei, nici chiar aşa. Uite, mă-ta mare găteşte, deci nu murim.
– Irelevant!!! (ţipă ea. Apoi, îşi reia calmul obişnuit) Da, măi, mami, i-am zis că suntem la dietă, să nu mai facă atâta mâncare…Noi oricum mâncăm mai mult legume şi fructe…
– Mda? La ce dracu dietă i-ai zis că suntem, că de 2 săptămâni e continuu mâncărică proaspătă pe foc??! Data viitoare spune-i că mâncăm ca porcii, poate se calmează şi plătim mai puţin la gaze. Şi luăm tricouri.
În silă:
– Bineeee, bine! Am înţeles ideea. O fac să nu mai gătească deloc. Îi spun că mergem la păscut.
Dragilor, chiar dacă sunt convinsă că se poate şi mai rău, în curând o să aştept să răsară corcoduşele pentru prânz.
Voi? Bine, sănătoși?
Io transmit pupaturi fiica tii.
Iar mamei, sa iti faca un ceai daca dardai 😀
Faaaace. Numai naturale.
Ceaiul de seara trebuie “dres” cu ceva… in plus 😉
parcă ai fi drăcuşorul…
Vin cu o propunere: nu vreti sa mancati la mine? Il fac pachet p-asta micu’ si i-l dam lu’ maman Mixy (nu mananca decat biscuiti si iaurt), daca e sa se impotriveasca maman, poti sa-i spui ca il dau cu mancare de acas’, el oricum o sa se bucure ca scapa de ma-sa, si voi veniti incoa’. Acu’ am o ciorbita de legume sanatoase si stevie, toate din carne de porc (o bucatica de pulpa taiata cubulete si fiarta pan’ se face zdrente), fara oase, iar stevia e in sertarul de la frigider… Poate fac un orez cu stevie (pentru mine, ca-mi place). Poate. Nu stiu daca voua va place, dar nu-i bai, primesc comenzile in avans. Mai am o bucatica de slanina bio (de capatat), da-i d-aia tinuta in saramura, cu mirodenii (piper, putina boia, doua foi de dafin), uscata la gerul de asta iarna si usor afumata, numa’ cat sa prinda izul de fum, are si o tara de carnita. Vad ca musiu Bazdac nu a fost tentat, deci este a mea. Am citit pe undeva ca cica nu ar da colesterolu’ peste cap. Poate peste picioare, da’ oricum e buna: si cu ceapa, si cu usturoi… Pe urma, mai am si niste branzica, tot de capatat, de la o colega cu vaci multe (alte vaci de la servici nu dau lapte, doar fite), mai am si o bucata de cascaval (il pastrez pentru zile mari, da’ daca veniti e buna ocazia sa-l consumam), iar la desert… Am invatat sa fac tort. N-arata chiar ca ala de cofetarie, da’ promit sa ma perfectionez. Nu stiu sa fac decat crema de ciocolata, da’ pot sa-l decorez cu fulgi de migdale si nuci. Daca sunteti alergice, le scoatem si bagam… fulgi de ciocolata. N-am bani, da’ mai am niste bonuri de masa. Si, bonus, la mine e cald pentru ca-s caloriferele defecte: nu se pot inchide. Puteti sa stai cat vreti, pentru ca vecinii nu-si baga nasul in treburile mele, asa ca nu va bag la intretinere. Ah, si mai am si o visinata facuta de matusa-mea prin 2008, n-am desfacut-o, da’ daca veniti, o pun la bataie si p-aia. ah, stai: junioara e… junioara! Ei ce-i dam?
vin in Bucuresti pe 1 aprilie. Iti fac o vizita?
Pici chiar bine: avem doua bucati sarbatoriti, deci mergem cu totii la ei 🙂
băăăăă….vreau şi eu!
Îmi pare teribil de rău şi îmi amintesc că am trecut prin asemenea perioade şi noi. Fiica mea îşi amintea că de la jumătatea lunii mâncam numai paine cu margarina şi tocana de cartofi de parcă am fi fost într-un continuu post. Mă chinuiam vara să pun de iarnă cât mai multe ca să avem ce deschide când se gătau fondurile. Iar tricourile le luam rar şi numai de la second hand.
Am mai avut perioade de gen, dar ea era mică. Acum vede. Şi simte.
Hmm… nici la mine nu e chiar pe roze… iarna asta iar am ars gazu’ ca temocentrala. Daca-l mai socotesc pe primul mostenitor care face zilnic cel putin un dus de 80L apa fierbinte plus ceva picaturi reci… pot spune ca muncesc doar pentru sustinerea incalzirii globale.
Macar juniorul e sanatos tun, chiar daca cel mare mi-a stat acasa saptamana asta facand ca un buhai cca. 10h/zi.
Tricouri nu mi-am mai luat de mai bine de 1 an… de fapt de un an n-am mai bagat nimic nou in garderoba care ocupa 1/4 dintr-un dulap si 1/5 dintr-o comoda 😉
De mancare nu ma plang, insa: mananc destul de mult si de bine, dar degeaba… tot arat de parca as fi scapat de la Dachau. Macar n-am privirea aia feroce cand ma uit la cate una mai “impanata” in drum spre serviciu. Chiar si asa, in fiecare zi ma gandesc ca pretul calatoriei cu transportul in comun ar trebui stabilit in functie de greutatea calatorului (cu tot cu bagaje). Poate se mai raresc hipopotamii si cetaceele citadine.
Sunt mândră de tine. Dacă reuşeşti să-ţi susţii mosştenitorii şi să fie şi veseli… cred că e tot ce contează. ATÂT rămâne după noi: amintirile lor. Că-n posteritatea tuturor e mai greu să intri ca simplu anonim…
Aici in Coimbra unde sunt acum, cei care vor sa aiba caldura si termopane trebuie sa plateasca o taxa la stat, numita taxa de comfort.
si in Belgia se deduce din impozit daca schimb si pun termopane si centrala mai economa ( taxa de casa ecolo)
Asta-i bine. Şi restul? Cine-l plăteşte? Şi cât e mai scump în raport cu salariul?
Pentru haine traiasca SH-urile, pentru caldura mi-a pus Dumnezeu mana in cap si mi-am cumparat casa cu centrala, o ador, nu cred ca am trecut de 200 de lei nici in ianuarie si am vreo 70 de mp de incalzit
Taman azi am călcat un SH cu cineva care voia o geacă de primăvară…Mi-e greu în SH-uri. Plus că n-am găsit nimic să-mi placă, ceea ce m-a bucurat. Prea erau folosite!
Mai spune-i odata lu Mamaie ca Hapi o iubeste. Nu trebuie sa inteleaga- acum- faptul ca cineva care “n-o cunoaste” o iubeste.
Si mai spune-i ca-i valoroasa. Prin ea, prin tine.
Mai mult prin mine 😛
Mersi, Hapi.